Povestea mea...

[a.sorin23]

Buna seara dragele mele, ma alatur si eu voua pe acest forum. Am nevoie, mai mult ca oricand in viata mea, de un gand bun, un sfat, am nevoie de ajutor.
Povestea mea este pe cat se simpla pe atat de grea...am 30 de ani, sunt inginer de profesie, am un sot minunat cu care ma inteleg excelent si impreuna il avem pe Laurentiu, un inger de 2 ani si 10 luni. Pana acum, totul pare superb si probabil va intrebati "bine, si care e problema?".
Problema porneste de la felul in care ma simt in pielea mea. Am acumulat in sarcina peste 20 kg si de 10 am reusit sa scap. Am pornit din start cu muuuulte kg, atunci cand am ramas gravida aveam 65kg (la o inaltime de 1,62m). Desi dupa ce am terminat cu alaptatul am incercat prin fel si fel de metode sa slabesc (herbalife, reductil, dieta disociata, cu supa de varza, prin infometare, etc) pana la urma am ramas cu 75 kg. Ma simt oribil, nu ma pot privi in oglinda fara sa vad altceva decat dezgust. Nu mai am pic de vointa si uneori cred ca am luat-o razna...Am momente in care mananc ca un om prost, fara sa ma pot opri. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mananc pana am vomitat (dar fara sa provoc acest lucru, pur si simplu din cauza ca am mancat mult prea mult). De ceva vreme aceste clipe au incetat insa, eu nu ma pot obisnui cu ideea ca voi ramane cu aceste 75 de kg oribile care imi fac viata imposibila. Mi-e rusine sa renunt la geaca desi au venit caldurile...este o obsesie care ma distuge pe interior si care imi transforma viata intr-n chin. M-am izolat de prieteni, nu mai vreau sa ma intalnesc cu ei din cauza ca mi-e rusine de cum arat, nu mai ies in oras, ce sa mai spun de vreun plan de a merge la mare in concediu la vara..., nu imi mai place sa imi las sotul sa ma atinga sau sa ma iubeasca pentru ca ma simt oribil intre colaceii de sunca de pe solduri si burta, fundul cat o casa si tot asa...
E foarte adevarat ca am o viata sedentara, niciodata nu am iubit sportul, am o bicicleta care este pe post de umeras in casa.
De ceva vreme sotul meu imi tot spune ca e timpul sa mai facem un copil, lucru pe care mi-l doresc si eu enorm de mult. Insa, nu pot pur si simplu sa fac asta pornind de la 75 de kg.
Stau si ma gandesc uneori ca daca nu slabesc voi avea o viata ingrozitoare de acum inainte. Nu pot dormi noptile din cauza acestor ganduri insa, cu toate acestea, nu reusesc sa gasesc puterea sa fac ceva pe aceasta tema.
Ce ma doare cel mai rau este ca inainte de a ma ingrasa asa rau eram o fire foarte ambitioasa, mereu castigam "lupta" cu cele cateva kg care se asezau uneori pe mine. De data asta insa nici sa lupt nu mai pot dar nici sa ma resemnez ca am pierdut. E stupid, sa nu mai pot face alt copil din cauza ca sunt prea grasa
Va rog sa imi spuneti parerea voastra, sa imi spuneti orice...
Va multumesc anticipat pentru timpul acordat si sa stiti ca mi-am propus ca de acum inainte sa tin si eu un jurnal virtual aici, pe forum, sa imi mai descarc sufletul.
Va doresc o seara linistita!

[SUNDUST]

primul sfat pe care pot sa ti-l dau e sa vizitez un endocronolog si un nutritionist. sunt singurii care iti pot crea un program de slabit in functie de metabolismul tau. si nu in ultimul rand, mobilizeaza-te sa faci sport. fara sport nu vei reusi mare lucru. sportul face bine si spiritului. mult succes!

[a.sorin23]

Desi m-am trezit un pic mai binedispusa decat eram ieri cand am inceput sa scriu aici, in sufletul meu se duce aceeasi lupta...cum oare sa ma mobilizez si sa reusesc sa ma iubesc si pe mine?

Iti multumesc foarte mult pentru raspuns. Am fost la un endocrinolog. Fara sa imi faca analize, fara nimic (pornind doar de la faptul ca m-am ingrasat din cauza sarcinii) mi-a prescris Reductil. Nu pot spune ca nu a avut efect dar, imediat dupa ce am incetat sa il iau am pus kg la loc cu o "viteza" incredibila.
Ideea cu un nutrutionist nu mi se pare deloc rea, o sa ma gandesc serios la ea. Dar, unde oare gasesc eu un nutrutionist bun?

O sa revin putin mai tarziu dupa ce adoarme cel mic sa mai scriu...
Inca o data mersi de raspuns!

[DRIANA]

In primul rand trebuie sa lucrezi la increderea in tine. E cel mai important lucru!
Ai 1-2-20 de kilograme in plus? Si asta te face sa nu te poti privi in oglinda? Sunt sigura insa ca ai alte multe atuuri pe care acum, din cauza faptului ca nu te gandesti la altceva decat la greutate, nu le mai vezi. Redescopera lucrurile care iti placeau, fii fericita ca ai un copilas, ca ai un sot care te iubeste, ca ai un loc de munca,...sunt atatea lucruri pentru care merita sa fii fericita. Apoi, incet-incet o sa vezi ca lucrurile reintra in normal...Poti incepe prin a te hidrata...profita ca e vara, e cald, umbla mereu cu sticla de apa plata la tine...apoi incepe prin a nu manca tot din farfurie, mai lasa un sfert din mancare. O sa vezi ca te-ai saturat si numai cu 75% din ceea ce ai pus in farfurie....Cel mai important lucru: miscarea, sportul...Cumpara-ti un umeras si reda-i bicicletei scopul initial. Impune-ti sa faci in fiecare seara cate 30 de minute de gimnastica usoara: abdomene, fandari,...Dar nu renunta in seara asta pe motiv ca faci maine 60 de minute sa recuperezi. Tine de vointa, la inceput...dupa aceea devine obisnuinta.
Succes!

[a.sorin23]

Frumoase cuvinte mi-ai spus...mi-au mers direct la suflet...si iti multumesc. Ai perfecta dreptate, trebuie sa incep sa lucrez la increderea in mine. Sunt foarte fericita pentru tot ce se intampla in viata mea. Imi apreciez si iubesc familia mai mult decat orice, la fel si faptul ca am un servici bun. Si da, probabil am si eu multe lucruri bune dar pe care, intr-adevar, nu le mai vad din cauza ca ma obsedeaza ideea de a slabi. E chiar o obsesie care porneste din teama mea de a nu ma obisnui cu situatia si de a ramane asa tot restul vietii. Vezi tu, mama mea a fost mereu un pic mai plinuta, dar a ramas asa dupa ce m-a nascut pe mine. Nu e exagerat de grasa dar e plinuta. Mi-am promis mereu cand eram mica, ca eu nu voi face aceeasi greseala ca ea sa neglizej kg acumulate in sarcina si sa nu fac nimic pe tema asta. Nu am organismul cum il au alte fete, sa slabeasca de la sine, fara sa faca nimic. Fericite trebuie sa fie ele
Cred ca cea mai mare greseala a mea este faptul ca a devenit o obsesie. Dar ma simt asa de rau in pielea mea incat m-as ascunde undeva departe sa nu ma mai vada nimeni.
Desi ma autosugestionez, nu reusesc sa o mai iau de la capat. Am slabit de 3 ori de cand am nascut, in prima etapa cand am luat Reductil ajunsesem la 65 kg, exact ca atunci cand am ramas gravida. Dar, apoi, cu repeziciune s-au pus la loc...La fel am patit si a doua oara cand ajunsesem la 68kg (de la 78).
Acum mi-e teama sa o iau de la capat pentru ca stiu ca la final, se vor pune la loc daca procedez ca si pana acum
Ce parere aveti insa despre ideea de a refuza sa fac un alt copil doar de teama ca voi ramane cu 100kg dupa???

[mamiy]

a.sorin
Si eu as putea sa-ti scriu multe legate de acest lucru; a fost o perioada in viata mea cand, si eu ca si tine, eram obsedata de greutate; aveam in jur de douazci si ceva de ani; ma imbracam doar cu tricouri largi, eventual luam si ceva pe deasupra in toiul verii. Incercm sa-mi ascund aspectul fizic si mai ales sanii de care am fost ffffffff obsedata. In neamul meu toate femeile au avut sanii mari. Daca acum iconsider chestia asta un avantaj;, , inainte era o povara pt mine. Mi-au crescut brusc si nu eram scutita de diferite remarci din partea magarilor. M-am chinuit ani de zile sa slabesc, in conditiile in care faceam fffff mult sport - jogging, sala - dar si mancam, mama, mama! Am slabit fff mult atunci cand am trecut printr-o perioada f neagra a vietii mele, cand fumam cate un pachet jumate de tigari pe zi nu mancam nimic! Ajunsesem la 49 de kg de la 62!

[mamiy]

Sa continui...
Doamne fereste, nu-ti doresc sa treci prin ceva nasol ca sa slabesti!
Cu toate astea eu sunt ferm convinsa ca nu trebuie sa tii un regim SPECIAL sa slabesti; dar iti trebuie in primul rand MISCARE si sa nu mananci seara! FFF important!
Verisoara mea dupa nastere avea 96 de kg; e inalt si arata ca un urias! A fost plecata din tara timp de trei luni, timp in care a slabit 30 de kg! Nu este mincuna, e purul adevar! Cand am vazut-o, nu am mai recunoscut-o! Arata nemaipomenit!
Si stii ce a facut? Acolo avea progrm fix de masa. mic dejun obligatoriu - ca altfel nu mai manac pana la pranz, neavand timp - apoi pranzul de 13, O gustare la 4 si masa de seara la ora 19. A renuntat la cola si toate bauturile acidulate - in conditiile in care acasa bea cate o sticla de doi litri icola pe zi - a manacat multe preparate pe baza de legume si fructe ( a lucrat la un restaurant vegetarian si toate preparatele erau pe baza de plante, legume si fructe). a renuntat la platourile pline varf cu carofi prajiti si la mesele de dupa sapte opt seara. A facut plimbari in fiecare seara pe malul marii, ma rog, plimbarile sunt importante, nu neaparat pe malul marii !
Dupa sapte seara nu mai mnca pt oricum era moarta de oboseala; deabia mai putea sa-si faca plimbarea! asa a slabit fara sa tina un regim special si chiar fff mult!
Eu te inteleg ca te simti urata, grasa si lipsita de vointa; iti spun asta pt ca si eu, in momentul de fata ma simt neputincioasa si ma acuz ffffffff mult din alt punct de vedere; nu spun de ce pt ca mi-e rusine si nu am curajul sa recunosc!
Faptul c tu ai recunoscut ca ai o problema, este deja inceputul unei "vindecari"!
Eu sper sa te ajute Dumnezeu sa reusesti, sa-ti dea vointa si putere! Si nu porni din start ca tb sa slabesti n kg; ia-o incetul si ai sa vezi ca te vei obisnui; eu de ex, genetic o mostenesc pe mama; am soldurle late sanii mari; cand ma ngras, pun colacei in jurul mijlocului, burtii si pe sani. Sunt constienta ca niciodata nu voi putea avea un abdomen perfect plat si nici nu vreau sa ma infometez pt asta, eu fiind ffff mancacioasa si poooofticioasa !
Eu iti urez muuult succes si suntem alaturi de tine! Apuca-te de ! Face bine si la fizic si la psihic!

[a.sorin23]

Nu credeam ca va insemna atat de mult sa vorbesc cu voi aici. Dar vad ca sunt oameni care chiar ma inteleg iar asta conteaza mai mult decat orice. Eu nu am sanii mari, port aceleasi sutiene de dinainte de sarcina. Insa burta si soldurile sunt pur si simplu hidoase.
M-am gandit la un moment dat sa apelez la un alt fel de ajutor (chirurgical) dar m-am calmat repede cand am vazut cat costa si ce riscuri implica. Plus ca ar fi trebuit sa am, la inaltimea mea, 100 kg sa ma bage cineva in seama. Ganduri disperate de om disperat.
Eu nu mai beau cola si sucuri acidulate de peste 2 ani. Cartofii prajiti nu au fost niciodata preferatii mei. De felul meu nu gatesc gras, mereu dau deoparte grasimiea de la carne sau pielea de la pui dar se pare ca nu e deloc suficient. Pe cand dulciurile...la astea nu pot sa renunt prea usor. Am clipe cand sunt necajita si ma trezesc mancand ceva dulce...orice, doar dulce sa fie.
Ar trebui totusi sa ma duc si sa fac niste analize? Sau doar sa incerc mai puternic sa ma autocontrolez?
Acum problema mea e de alta natura: mananc o banana...ei bine, imi vine sa mananc 3 banane nu doar una
Trebuie sa incep sa lucrez la un plan in care sa incerc sa imi domin creierul, pentru ca, se pare, totul porneste de la el. Trebuie sa incep sa cred ca nu e cel mai important lucru, sa slabesc si sa il las sa vina de la sine. Trebuie sa incep sa ma plimb pe bicicleta, desi as prefera una reala cu care sa merg pe afara...TREBUIE sa fac multe!

[MihaelaStoiciuc]

Multa lume se confrunta cu aceeasi problema. Dar eu cred ca tine totul de echilibrul tau interior. Daca reusesti sa te linistesti, sa vezi jumatatea plina a paharului, vei reusi si sa slabesti - garantat. Eu am constatat ca nu in orice moment organismul e pregatit sa porneasca un regim. Trebuie sa-l inveti, sa-l asculti si atunci cand vine momentul, sa treci la treaba. Ca sa poti ajunge sa te apuci de un regim cu succes, trebuie sa fii echilibrata interior.
Si un al doilea sfat - nu trebuie sa-ti propui pasi uriasi, ci sa iti atingi scopul cu pasi marunti. De ex, 3-4 kg pierdute pe luna constant e grozav. Asociaza cele 3-4 kg pierdute cu o bluza noua sau cu o coafura noua si te vei simti grozav.
Nu incerca sa faci schimbari bruste in viata ta - vei descumpani organismul care va intra in panica si va activa functia "depozitare". Vezi ce obiceiuri provoaca greutatea ta. Timp de o saptamana noteaza pe un caiet absolut tot ce bagi in gura (inclusiv lichide), cantitatea si ora. Vei realiza ce este in exces si ce anume provoaca pofta ta. Dupa ce iti stabilesti punctele slabe, poti trece la treaba.
Incepe prin a bea exclusiv apa, fara absolut niciun suc (doar daca iti faci tu la blender). Incearca sa mananci cat de cat la ore fixe. Incearca sa nu mananci cu 4 ore inainte de a te culca. Daca tot vine caldura, mananca la 6.30-7 seara, ia-l pe bebe la plimbare, si cand te intorci nu mai trece prin bucatarie.
In rest, poti manca aproape orice, dar redu cantitatile. Mananca si o bucata de ciocolata (e de preferat cea neagra) daca ti-e pofta. Fara privatiuni exagerate.

[a.sorin23]

E foarte adevarata chestia ca organismul nu e in orice moment pregatit pentru un regim. Am simtit-o pe pielea mea de nenumarate ori...
Stiu, de asemenea, ca primul pas este sa incep sa "lucrez" la echilibrul interior si ca doar atunci cand voi reusi sa fac progrese pe acest plan, lucrurile pot incepe sa mearga bine si pe alte planuri.
Azi am inceput cu un oarecare regim, desi in aceste clipe ma macina un gand stupid de "ceva dulce".
Am mancat dimimeata un iaurt degresat cu 2 linguri de cereale, la gustare un mar, la pranz putina supa de pui degresata iar pe seara o portocala. Nu stiu daca este bine sau nu, mult sau putin, cert este ca mi-e tare foame in aceste clipe si ca, cel putin deocamdata, reusesc sa ma abtin.
Sa stii ca nu imi propun lucruri absurde, nu vreau sa slabesc peste noapte ce am acumulat in luni de zile, sunt realista si stiu ca numai cu pasi marunti voi putea ajunge undeva.
Ma uit uneori in dulap, am atatea haine frumoase care insa nu imi vin deocamdata...nu imi mai vin ca le-am purtat candva....
Vreau sa reusesc sa le imbrac din nou, vreau sa reusesc sa ma privesc in oglinda si sa zambesc si, desi stiu ca nu imi va fi deloc usor, ca am un drum lung in fata, sper sa mai traiesc candva acel sentiment de multumire sufleteasca.
Vreau sa incep sa fac si pe bicicleta, voi incepe din aceasta seara. Sper sa reusesc sa ma tin ca, asa cum am spus, aici stau cel mai prost
Va tin la curent cu starile mele sufletesti si cu evolutia, va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns. Si va multumesc ca sunteti alaturi de mine