M-am trezit buimaca. Ioana tocmai s-a trezit si ea. Pare in forma mai buna, tinand cont ca de sambata are o viroza urata. Sar din pat sa ma imbrac rapid - am programare la maternitate. Nu mai am bona, asa ca o astept pe bunica-mea sa vina sa stea cu fata. Nu prea reusesc sa-mi fac toaleta, ca vrea Ioana - pishu, spalat pe dinti, laptic.....
Apare bunica-mea - Ioana incepe sa urle - "Nu pleaca mica!!!" Incerc sa ma adun si fug pe usa - pana la urma se va calma.
Ajung la maternitate cu speranta ca in 15 min rezolv. Dupa o ora si 15 min ies - din fericire, cu totul rezolvat (adica hartiile pentru un concediu medical), doar cu o amenintare de nastere prematura daca nu-mi bag mintile in cap si nu ma odihnesc. Fleacuri. Ma duc la un magazin din apropiere si ii iau Ioanei o jucarie incredibil de ieftina, cu pisici si o barca, pentru ca de cateva zile tot vorbeste despre barci. As face piata, dar ma simt cam rau si renunt. Am niste contractii al naibii de crancene. Ajung acasa si printe lacrimi si proteste, reusesc sa-i dau Ioanei siropelul - jumate pe jos, jumate in gurita...
Mi-e foame dar chiar nu sunt in stare sa fac altceva decat o omleta. Inca nu e amiaza. Ma apuc sa fac putina ordine in casa si sa spal niste rufe. Printre altele, mai strang si dupa Ioana care varsa pe jos apa, ceai, iaurt si tot ce-i cade in mana. Pe la 2 ma intind langa fata in pat s-o adorm si hotarasc ca nu mai misc un pai in casa. Veste buna - Ioana adoarme in 10 min. Stau si eu intinsa cu picioarele in sus - la urma urmei sunt gravida si sunt in concediu, am si eu dreptul la odihna.
E trecut de ora 3 si sotul nu mai vine - oare ce se intampla? Imi propun sa-l sun, dar ma abordeaza o amica pe net si uit
La 4 si ceva apare in usa - cu ochiul umflat si vanat, "machiat" a la Liz Taylor. Incerc sa ma tin pe picioare. Dau pe gat un pahar cu apa in timp ce el imi explica ca astea sunt ricurile meseriei. Mai am putin si plang, dar ma abtin eroic. Pun masa, strang masa... Se trezeste fata - incerc sa-i fac tabieturile. Privesc optimista spre ora 18.15 - am programare la cosmetica, abia astept. La 18.00 fata incepe sa urle ca vrea afara, sotul ca sa o imbrac, eu ma uit disperata la ceas. In viteza le fac pe toate si ies pe usa insistand asupra faptului ca fata trebuie plimbata doar in masina, ca e bolnavioara, si fara aer conditionat.
Ies de la cosmetica - a fost rapid si ma simt super. Suna sotul - vino urgent acasa, fata se simte foarte rau. Ai chemat doctorul? Da. Cu burta in maini alerg spre casa. Fata - cu ochii injectati, cu mucii pana la genunchi, tusind ca un magarus. Bineinteles, nu a stat in masina, a plimbat-o pe jos prin oras. Sotul incepe sa tipe la mine ca e vina mea, de ce i-am trimis la plimbare, de ce i-am dat nu stiu ce sirop... Incerc sa ma abtin. Fata arde de febra si ma chinui sa-i bag siropelul pe gat. Vomita, se sperie, ma sperii si eu, doctorul (nashul fetei) nu mai vine... Telefon, apare. Fata il vede, stie ce urmeaza si, in ciuda jucariei pe care i-a adus-o, incepe sa urle. Toti trei incercam s-o convingem sa stea la consult. Mai de voie, mai de nevoie, se executa.
Verdictul - trecem pe antibiotic. Eu nu am voie sa stau in preajma ei, e periculos pentru sarcina, posibilitate de nastere prematura. Si cine sa stea cu ea daca nu eu!!??!
Ma sui in masina si ma duc sa cumpar antibiotic. E 9 seara, n-am mancat de la amiaza - ma opresc la cumparaturi - fructe, apa, paine si inghetata - merit.
Acasa pregatesc medicamentele pentru fata, in timp ca fac si niste bruschete cu ton si raspund la comenzile ei. Sotul - la computer. Tremur de oboseala si scap o felie de paine peste picioare - normal, cu ce era pus pe ea ... Fata urla ca nu-i plac desenele. Eu urlu la sot sa se deplaseze si el. El urla ca nu are pic de liniste in casa. Drept urmare, refuza si mancarea pe care o facusem. Imi inghit lacrimile si ma apuc sa-i dau Ioanei medicatia, in timp ce sotul sta intins comod la TV. Eu - pe jos, dupa Ioana, care plange ca nu vrea. Incerc sa mentin echilibrul precar al linguritei cu antibiotic si sa o si imobilizez in acelasi timp. Hmmm - mi-ar mai trebui vreo 2 maini. In cele din urma reusesc. Fata urla si vomita. Pe covor, pe patura, pe unde apuca. Sotul urla ca fac tampenii si din cauza mea vomita fata. Il amenint ca-i fac machiaj simetric daca nu ma ajuta. Incerc sa linistesc fata, care s-a cam speriat. Inca o tentativa esueaza. Sun doctorul - s-o las in pace, a doua zi sa-i faca intravenos. Incep sa plang. Sotul incearca sa ma consoleze ca nu e mare lucru - iei tu, femeie cu burta in maini, copilul bolnav, il duci in spital, stai cu el pe-acolo ceva timp, il tii in brate si-l imobilizezi in timp ce urla si se zbate si-ti da cu picioarele in burta si-i faci injectie- ce ai altceva de facut, doar esti in concediu?!?! Daca o privire ar putea ucide.........
Pregatesc fata de culcare si, in cateva minute, mititica adoarme. Intre timp, s-au spalat si asternuturile si prosoapele murdarite de pat pe care - mare minune - sotul meu le intinde pe sarma.
E 11. Imi iau o inghetata si ma bag cu o revista pentru burtici in pat. In 15-20 de minute reusesc si eu sa ma relaxez putin. Sotul doarme in sufragerie, ca sa poata fata dormi cu mine. Ma ridic din pat sa duc ambalajul de la inghetata la gunoi, cu intentia sa-mi mai iau una, chiar daca ingrasa. Pe hol, intuneric bezna, sotul a stins toate becurile. Atenta sa nu ma impiedic de ceva, aud o voce langa umarul meu stang. Urlu si sar intr-o parte - sotul meu se plimba prin intuneric prin casa
Incep sa plang speriata la culme - el se uita la mine, trage concluzia ca nu sunt normala, ma sfatuieste sa ma culc si se duce la culcare, lasandu-ma plangand pe hol.
Ma calmez in cele din urma si ma culc si eu, cu speranta ca maine va fi mai bine. Oare?!






).


Oricum, lipseste mana mea prin casa si am de gand sa recuperez - azi mancare, maine ordine... Incet, ca nu-i graba