by miti76 » Tue Sep 21, 2004 3:22 pm
Sa va spun ce am patit eu cu Luca. Cand m-am dus la spital, stiam ca o sa nasc, deoarece doctorul m-a chemat sa-mi provoace nasterea, pentru ca aveam colul deschis de doua degete, dopul se dusese si eu nu ma simteam bine. De teama, nu am mancat mai nimic vreo doua zile inainte, iar in dimineata aceea, deloc. Nu mi-a zis nimeni ca trebuie sa mananc, pentru a avea putere. Abia la 11 mi s-a facut o injectie si la 14 mi s-a rupt apa. La ora 16 fara un sfert am nascut. Va dati seama ca glicemia mea era in cui si asa a fost si cea a lui bb.
Din mare neglijenta si prea putin respect pentru semeni, doamnele asistente "au uitat" sa ma anunte ca bb-ul meu nu este in patut ca orice copil normal, ci la oxigen. Cand m-am dus sa-l vad, l-am cautat disperata, iar cand l-am vazut acolo mi s-a facut rau desi situatia lui poate nu era asa de grava. Cand am cerut explicatii asistentea de la copii, aceasta nu a vrut sau nu a stiut ce sa-mi spuna. M-au dus la pat cu caruciorul si dupa cateva minute mi s-a luat tensiunea. Aveam 8 cu ceva. Numai cand i-am spus asistentei de la femei ca sunt si eu asistenta, s-a dus si s-a interesat de bb. Stresul meu a fost asa de mare, ca din sani parca refuza sa iasa vreo picatura de lapte! In plus, programul era de trei ore intre supturi, in rest nu aveai voie acolo, iar daca vreunul plangea, ii indopau cu glucoza si cu lapte, iar cand veneam la supt nici unul nu tragea, toti dormeau.
A doua zi a trecut la fel, iar vineri m-am speriat ca voi ramane peste sfarsitul de saptamana acolo si nu vroiam, pentru ca era aglomeratie, stateau cate doi, nu aveau scutece si-i spalau pe toti cu acelasi scutec. Am plecat acasa, fara ca eu sa am vreun pic de lapte la san.
Am chemat seara un neonatolog de la acelasi spital, ca sa ma sfatuiasca. El mi-a zis sa nu chinui copilul si sa-i iau lapte praf. Numai ca mi-a recomandat Humana Pre, care este pentru prematuri, desi al meu era de 3500 g si a avut nota 9. Acel lapte este foarte consistent, asa ca atunci cand am reusit sa scot o oarece cantitate din san, copilul nu a vrut sa suga mai mult de cinci minute si trebuia sa-i completez. Bineinteles ca la biberon manca mai mult!
Am inceput sa ma strsez, sa cred ca nu am laptele bun, ca este slab, ca ii da colici si am mai cautat tot soiul de alte motive! Iata cum concurenta atator factori m-a facut ca de la doua luni sa renunt a imi mai alapta copilul. Poate trebuia sa fiu mai tare sau sa va gasesc mai devreme. Acum ma rog la Dumnezeu sa ma ajute cu cel de-al doilea, sa pot sa fac ceea ce trebuie.
http://community.webshots.com/user/lucdavi2004
