cum sa-l fac sa nu se mai razbune pe mine?

[mischaela]

mai nea doctor ... adica tu ne zici noua ca daca am implinit 5 ani de la casatorie sa luam sarea si piperul ... daca nu sotul isi infinge vrejul in alta parte din cauza rutinei?
...
pai sa incep numaratoarea inversa?

[bella84]

m ai facut sa rad mischaela esti tare si chiar asa k ai mare dreptate in ce spui si la noi sunt cinci ani de la nunta si aproape noua de cand ne stim dar deokmdata nu ne am confruntat cu ce spunea nenea [medic] vrejul e tot aks nu prea e relevant deloc,eu cred k depinde de fiekre persoana si familie in parte...tot la noi e cheia

[DRIANA]

[DRIANA]

Simona, incearca sa-ti mai cenzurezi iesirile si sa folosesti un limbaj normal pentru un forum public. Daca vrei sa-ti etalezi cunostiintele de anatomie, nu aici era locul.

[fire]

Oops, acum am citit si eu mesajul si cuvantul magic! Cred ca ar trebui sa te mai temperezi un pic Simona pt. ca nu suntem pe un site porno si nici nu dorim sa citim cuvinte pe care eu nici verbal , direct nu le scot din gura dar... Sunt alternative, stai asa .. se numesc SINONIME, ai auzit de ele , nu !?

P.S Suntem rele asa-i ? Sa nu ne injuri... [lol]

[cristina1983]

dragele mele, iertati-ma ca nu am mai intrat de mult dar stiti cum e, pregatirea pentru venirea gogosicii plus problemele cu sotul. s-au intamplat multe incat nici nu stiu cu ce sa incep. m-am mutat, mi-am aranjat casuta si am pregatit camera lui bebe. noi mai avem f putin, deja la fiecare set de contractii incep sa ma uit la ceas si sa vad daca se intensifica.
mi-a fost foarte greu cand m-am mutat, m-am simtit teribil de singura si am plans foarte mult. m-am simtit abandonata, data cu piciorul la o parte, desi eu hotarasem sa plec. nu imi venea sa cred, nu puteam sa inteleg cum a putut ajunge relatia noastra in punctul acela incare niciunul nu mai rezista, ne uram si ne iubeam. sau el ma ura si eu il iubeam. as fi dat orice sa isi ceara iertare, sa vina sa ma ia inapoi, l-as fi iertat daca mi-ar fi promis ca va fi un tatic bun pentru scumpa noastra. m-am gandit ca poate a fost doar o aventura, violenta lui poate doar modul de a se razbuna pe mine ca am stat in calea lui si a amantei. dar nu a venit dupa mine asa cum ma asteptam, din contra. la 2 zile dupa ce am plecat a schimbat iala de la usa!! mi-a zis ca daca vreau sa-mi iau ce a mai ramas in casa noastra sa stabilim o ora pentru ca nu ma mai lasa inauntru. mai aveam haine de luat, un aspirator mai vechi, m-au ajutat prietenii, de fapt un cuplu care mi-a fost alaturi mereu, plus taxiul, camionas inchiriat, etc. el nu m-a ajutat deloc. si in casa cand mutam cutiile, cutii grele de 20 de kg si vedea ca ma opintesc ccu burta la gura, el statea in fotoliu cu mainile sub cap si se uita ca boul la mine. am renuntat sa la mai car, am zis sa le ia naiba de lucruri ca nu stau in ele si am cerut ajutorul si au venit cuplul de care va ziceam si m-au ajutat sa-mi iau tot din casa. dar stupoare, din graba in care am mers si probabil si de nervi, am uitat actele la el - certificatul de casatorie, certificatul meu de nastere, niste foi medicale si cand m-am dus.. am vazut ca o adusese pe amanta, in .. casa noastra!! da, casa noastra, stiu ca plecasem din ea, dar tot era casa noastra, acolo ne facusem planuri. nu era corect, nu meritam. ce am insemnat eu pentru el?!! nimic????
am luat actele si el mi-a zis zeflemitor sa "nu fac dezordine ca EI nu au timp sa stranga mizeria mea!"... la mine , la noi in casa!!!
am iesit cu ochii inlacrimati, cu inima mica, sfasiata in mii de bucati. ce suflet are si femeia aia, ce suflet are el???
a fost cumplit, greu sa ma adaptez sa stau iar singura. mi-am luat femeie in casa sa ma ajute cu curatenia pentru ca nu mai sunt in stare acum si casa e destul de mare, m-am interesat si de bona, pregatirile sunt facute, bebe meu e bine. singurele momente care mi-au mai dat un strop de bucurie au fost cele in care il vedeam la eco pe bebe, asa mare cum e ea, cu manutele ei, degetelele de pianista. ii ia mama pian ca sa aiba o fetita artista. momentele cand visam cu ochii deschisi la ea, cum o voi tine in brate ca o papusa si o voi alinta. imi mangai si acum burtica si ea parca imi aude gandurile ca da din picioruse. El nu m-a intrebat deloc ce mai facem, cum se simte gaza, cum ma simt el, nu l-a interesat nimic!!!!!!!!! am incercat sa-mi continui viata, cumparaturi pt bebi, doctor, stat in pat, lucrat putin la calculator si mai mult acasa. dar stiti cum e, cand trebuie sa stai in pat, sa ai repaos, sa nu te stresezi, sa te menajezi, ai mai mult timp de gandire si e foarte greu. era foarte greu, preferam sa meerg sa fac un dus sau deschideam televizorul sau mai citeam o carte post-natala sa ma pregatesc, faceam orice sa nu ma mai gandesc.
dar, iar turnura de situatie. 3 saptamani a stat cu respectiva in casa noastra, 3 saptamani in care nu a dat niciun telefon si nu s-a interesat deloc de ce facem si de Maria. ma sunau socrii sa ma intrebe cum ma simt, daca suntem bine, cu ce sa ma ajute. a venit intr-adevar socrul, m-a ajutat sa pun covoarele, mi-a reglat antena la tv, soacra mi-a facut pana si de mancare cand mi-era mai rau. parintii lui nu inteleg cum de s-a schimbat asa de mult, cum de s-a transformat dintr-un om marinimos, un suflet cald, credincios, iubitor, loial, respectuos intr-un om.. crud. m-au sustinut si le multumesc pentru asta, le multumesc ca imi iau apararea mie si ca vad adevarul, ca incearca sa ma protejeze. au incercat sa ne si impace dar el nu a vrut si vreau sa zic ca nici eu nu eram sigura, nu prea vroiam dar in acelasi timp vroiam. vroiam un El nou, schimbat, un el care sa-si ceara iertare si sa stergem cu buretele toate rautatile, sa luam viata de la capat amandoi cu Maria si sa formam o familie ca toata lumea. dupa 3 saptamani in care a stat cu individa in casa noastra, nici nu vreau sa ma gandesc ca au mancat la masa noastra, au dormit in patul nostru, a intrat si s-a folosit de lucrurile pentru care eu m-am zbatut si am muncit, ea o inculta, un nimeni in drum, o camila aranjata nu zic, .. ah poate sunt rea, dar as lua-o de par, as da cu ea de pamant pentru ca s-a bagat intre noi. dupa 3 saptamani, a dat-o afara din casa si a venit sa ma implore sa ne impacam.
am stat la discutii lungi (acum pe teritoriul meu, in casa mea, nu in casa noastra) si si-a cerut iertare de mii de ori ca s-a purtat ca un prost, s-a facut "bou" pentru cum mi-a vorbit si cum m-a tratat, mi-a zis ca ea era o proasta si ca eu sunt mama fetitei lui si sa-i mai dau o sansa, sa fim o familie. mi-a zis ca ne iubeste si ca ne vrea langa el, ca a fost "posedat", ca era ceva in el care il facea sa nu mai gandeasca logic dar ca acum vede totul clar si vede ca eu l-am ubit si inca il iubesc. mi-a zis ca orice caine merita o a 2a sansa si sa i-o acord, sa ma gandesc la maria nu la el si la umilinta prin care m-a pus sa trec. mi-a zis ca va fi omul de care am nevoie, ca se va schimba si ca nu va mai ridica mana la mine niciodata si ca ma va aprecia pentru ca si-a dat seama de ce era sa piarda dintr-o prostie, ca noi suntem familia lui si ca vom ramane asta mereu.
m-a dat peste cam, sunt un amalgam de sentimente iar. i-am zis ca nu iau inca nicio decizie plus ca sunt in prag de nastere, camera copilului am pregatit-o aici si nu vreau sa ma mut inapoi, mai ales acolo in cuibul unde a adus-o pe ea, ca m-e frica de el si ca il iubesc insa am nevoie de timp de gandire.
e foarte insistent si se poarta surprinzator de frumos, vad in ochii lui ca ii pare rau. ma roaga sa il las sa vina sa stea la mine, spune ca nu e bine sa ma intorc acum in casa noastra dar sa stam amandoi acum in casa aici, ca ne va sprijini si ne va ajuta si ca ma va iubi. mi-e greu sa rezist, se aseaza in genunchi si imi ia mana in mana lui si isi apleaca capul, si uneori ii simt lacrima. ma intreb? ce e cu el? e adevarat ce zice? de ce se schimba dupa cum bate vantul? cum pot sa mai am incredere in el?
am incercat sa il intreb de ce s-a despartit de amanta si brusc se enerveaza (pe ea), imi zice ca a fost o proasta, o nesimtita si ca a fost un dobitoc ca a vrut-o deasupra noastra, a familiei lui si alte detalii nu mai vrea sa-mi dea. mi-a zis ca amanta a plecat si de la serviciul lui, ca nu mai lucreaza acolo. macar asta ma linisteste, dar toata relatia lor..?? ce s-a intamplat intre ei? de ce i-a permis sa se bage intre noi? de ce a preferat sa o apere pe ea si sa-si bata joc de noi? imi spune ca-mi fac rau, sa incerc sa trec peste si sa ii mai dau o sansa.
dar oare e schimbat? sa-l las in casa sa stea cu noi? nu mi-e frica ca ma bate cat mi-e frica ca imi va rupe iar inima in bucati daca se razgandeste din nou. dar parca am nevoie sa il simt aproape, e sotul meu, tatal fetitei mele, vreau la nastere sa-mi fie alaturi, vreau sa se poarte frumos si sa fie langa noi sa ne protejeze si sa ne iubeasca. el spune ca va fi sotul si taticul ideal, dar cum sa-l mai cred?
inclin sa-l las sa vina la noi, sa locuiasca iar cu noi pentru ca eu nu ma pot muta inapoi, nici nu vreau inapoi in casa de care si-a batut joc si pe care a murdarit-o. vreau sa-l cred ca va fi alaturi de noi. ma simt foarte vulnerabila si stiu ca nu e bine, sunt vulnerabila afectiv, psihic, fizic, din toate punctele de vedere. il vreau sa ma protejeze dar nu stiu. nu stiu ce sa fac.
imi pare rau ca am scris asa mult, cearceafuri, telenovele, sfaturile voastre mi-au fost de mare ajutor si mi-au tinut moralul sus. de as putea sa va am alaturi mereu! va multumesc ca ma ascultati, inseamna enorm pentru mine. poate nici nu realizati cat de bine imi face faptul ca snt ascultata si sfatuita. va multumesc

[fire]

Buna Cristina. In primul rand ma bucur ca avem vesti de la tine si cel mai mult ma bucur ca sarcina ta nu a avut de suferit din toata aceasta situatie. Te cred ca esti in ceata, cred ca esti afectata, pana la urma daca tu vei avea curajul sa te intorci din nou la el o vei face. Daca tu vei putea sa uiti ca acele maini, acele buze au fost pe alta femeie sunt sanse sa te intorci la el. Voi incerca sa -ti spun cat mai clar ce gandesc si cum vad eu situatia. Eu una nu as mai avea incredere in el. Vezi tu, si la barbati , una e sa te insele intr-o noapte si alta e s-o faca timp de cateva luni. Sunt mari diferente. Apoi, sa vezi o femeie gravida care se chinuie sa duca ceva greu, mama copilului lui, si el sa nu faca nimic ?! INNACCEPTABIL ! Este adevarat ca un om se poate schimba, dar mi-e greu sa inteleg de unde schimbarea asta brusca , care mie nu mi se pare sincera. S-a certat cu amanta si acum neavand ce face vine la tine si-si cere iertare ? Nu te lasa pacalita de " intentiile " lui, nu sunt sincere. In primul rand mie nu mi se pare a fi un barbat cu coloana vertebrala. Ei, inseli, inseli, dar nu te apuci sa-ti bati nevasta , nu te porti ca si un cretin , nu jignesti ca dupa aceea sa spui ca vai , am gresit, ce rau imi pare. Habar nu are de el. Asculta-ma , nu avea incredere in el. Vezi-ti de viata ta , primeste-l sa-si vada fetita dar in nici un caz nu te impaca cu el. Asculta-ma , oamenii , in asemenea situatii , se schimba foarte greu. Schimbarea lui e cusuta cu ata alba. Eu iti doresc numai bine , sa mai vorbim si sa ai o nastere cat mai usoara. Pa.

[adeluta75]

Din pct meu de vedere,sotul tau este un actor...nimic mai mult....imi pare rau sa spun asta....

[koko75]

[MihaelaStoiciuc]

Cristina, imi pare rau, dar... "ti-am spus eu!". A venit, s-a intors la tine. Vrei sa-ti spun de ce? Pentru ca a abuzat-o si pe cealalta, dupa cum ii sta in fire, dar ea nu a acceptat si L-A PARASIT, drept urmare a plecat si de la serviciu, atat de traumatizata a fost. Cine stie ce i-a spus ei - poate ea stia ca nici nu e al lui copilul si vroia sa-l consoleze... Si s-a intors la tine, care-i acceptai abuzurile cu capul plecat, caci asta isi doreste el in viata - o persoana pe care s-o domine si in fata caruia sa-si afirme superioritatea, desi intr-un mod ciudat.
In locul tau, nu l-as primi in viata mea, mai ales ca ai reusit sa faci ce era mai greu - te-ai separat de el. L-as lasa cel mult in viata fetitei, dar mai incolo si cu mare grija.
O discutie serioasa poti avea cu el numai daca accepta sa vada un psiholog. Comportamentul lui este anormal.