Prima poveste

[loredanalisca]

Cand ati inceput sa-i cititi povesti la copil, cum a receptionat si cum sa fac un obicei din citit?

Sergiu meu are deocamdata la dispozitie 2 carti cartonate cu animale. Cand ii citesc ceva, orice, il amuza cum imi misc buzele si e atent mai mult la gesturile mele decat la cuvinte. Pe langa asta, nu sta locului, se plictiseste repede si o ia din loc.
Eu cum sa-i atrag atentia sa urmareasca imaginile si cuvintele care i le citesc?

[mischaela]

raluca rasfoieste reviste sau cartea cu animale ... si spune ea singura povestea ... trancaneste in limba ei ...

[dragomir lucia]

nici eu nu am avut succes la capitolul asta.Stef al meu seara la culcare are treaba sa ne calareasca pe mine si pe tacsu,ma ciufuleste,trage de par,sare in pat.........ce povesti?imi ia cartea si mi-o tranteste cat colo.
i-am descarcat in calculator basme foarte frumoase,cu imagini,povesti....nici nu se uita la monitor.in schimb ma uit eu,ca tare dragi mi-au mai fost..........
sa zicem ca-s prea mici,mai asteptam.........

[adeluta75]

Sa mai asteptati ...noi abia acum ascultam povesti..mai ales cu Scufita Rosie...se parapadeste de ras cand joc 2 roluri,uneori o spun si de 10 ori intr-o seara

[MihaelaStoiciuc]

Ioana nu e amatoare de povesti decat daca sunt la TV. Daca ii citesc din carte, se plictiseste repede - eventual, daca s-ar putea sa-mi "citeasca" ea mie

[gacris]

Si eu am incercat de cateva ori sa-i citesc povesti,dar degeaba...parca as vorbi cu peretii,nici macar nu ma baga in seama.

[fire]

Darius nu asculta , nu intelege cu adevarat si nici nu are chef de povesti. Mai importante sunt catararile pe paturi, scaune , canapele. Cezarei deja ii plac. Are 3 ani si aproape 4 luni, orice ii citesc sau oricum e povestea inventata de mine , ma asculta cu atentie, se implica , intreaba mereu una alta. Cred ca de-abia dupa 2 ani incep sa fie mai interesati de asa ceva. Pana atunci sunt prea preocupati sa descopere mediul inconjurator. Depinde de copil, unora le plac mai de mici , altora de mai tarziu, ceea ce e sigur, povestile fac parte din viata fiecarui copil.

[MartaLarisa]

E devreme acum sa stea locului sa i se citeasca. Incearca propozitii cat mai scurte. Apoi , cu cat creste, vezi ca atentia ii este captata de cate o chestie de te minunezi. In loc sa vada printesa pe care i-o arati, o sa-i placa luna si stelele. Asta e exemplu din cazul nostru. SI treptat- treptat o sa fie atent copilul si la povestire, nu doar la imagini. NOi astazi am fost la primul nostru spectacol de teatru de papusi. Nu ma asteptam sa stea 1 ora cu gura deschisa, mai atenta decat la povestile din carte sau pe care i le spune tati si mami la culcare.
Teodora e mai atenta daca ii spun povestile fara carte.

[carstea_diana]

Eu ii citesc povesti Alexiei de cand avea 9 sau 10 luni
Dintotdeauna i-a placut foarte mult sa le asculte, le stie cuvant-cu-cuvant pe marea majoritate. Nu adormea nici seara nici la pranz daca nu ii citeam dintr-o carte.
Si, in speranta ca scap de citit, am adus o multime de basme de ascultat. Ei, pe ele aproape ca nu vrea sa le asculte...prefera sa ii citesc din carti.
De fiecare data si le scoate, se uita indelung la ele si isi alege ce vrea sa ii citesc. Si mie mi se intampla sa citesc de 10 ori o carte intr-o seara si mari probleme aveam cand ma mai lua somnul si incepeam sa "vorbesc pe langa" ce scria acolo ca imediat sarea capritza

[loredanalisca]

Eu cred ca nu receptioneaza prea multe la varsta lui dar ideea e sa-i fac un obicei la fel ca statul pe olita, ca sa nu am probleme mai tarziu cu introducerea povestilor. Acuma chiar daca nu e atent decat la alte aspecte atunci cand citesc, macar sa fac un obicei din asta si poate mai tarziu, dar mult mai devreme decat ma astept eu, va receptiona si cate ceva. Macar asa poate isi dezvolta vocabularul ca si asa nu prea e vorbaret.
Am gasit in biblioteca de cand eram eu copil, o carte cartonata cu o poezie despre luna si broastele, e frumos colorata si nu o poate rupe, asa ca o sa incerc sa-i citesc din ea zilnic cam pe la pranz. Deocamdata vad ca-l distreaza intonatia si felul in care imi misc buzele, poate e si asta un inceput.