Stiu cum e...uite de aia parca regret acum ca nu am avut curajul sa ne cautam o casuta, sa o las pe Alexandra afara in curte, sa stea toata ziulica afara, sa caute gaze in iarba, sa alerge pisica prin pomi...asta e, bani de casa in Constanta nu aveam, decat de vreo darapanatura iar afara din oras nu am vrut eu din motive de scoala si alte facilitati.
Asa ca acum ma lupt cu ea si cu mama sa nu o mai lase atat in fata tv, desene peste desene, la calculator i-am facut program dar la tv nu am reusit dar trebuie...Cand am fost de 8 martie la serbare, i-am observat comportamentul vis a vis de ceilalti copii. S-a foit intr-una pe scaunel, ba se scarpina, ba isi aseza rochita, parul...se misca mai mult decat toti ceilalti la un loc...ma tem de scoala desi mai are pana atunci dar este foarte imprastiata si aiurita.
Ce sa zic...nu mai avem rabdare cu copiii nostri. Nu numai tu, cred ca toti adultii suntem la fel, le cumparam cela mai minunate jucarii si ne revoltam cand ne prefera pe noi in loc sa se joace cu ele...
te pup, scuze ca am vorbit mai mult de fii-mea in jurnalul tau...si nu mai fi trista.