am ajuns sa fug de vrabiuta mea iubita. cateodata. ma dispera. am ajuns sa fug de ea... e insistenta, enervanta, agasanta si toata ziua trancaneste.
azi mi-a spus sa stau langa ea cand se joaca ca cica 'asa stau mimicile'! nu stiu de unde invata chestiile astea, fiindca nu este singura replica cu care ne-a lasat masca.
imi pare rauca nu mai am rabdare, asta daca am avut-o vreodata, sa stau cu ea. sa ma joc cu ea, sa facem diverse lucruri impreuna. am incercat sa o invat sa deseneze. i-a placut o zi, dupa care a spus ca ea nu stie si ca sa deseneze mami. numai mami.
ma gandesc cu invidie la ceilalti parinti care pot avea cateva ore de liniste. ai caror copii stau singuri si se joaca. imi ste ciuda, cateodata, de camera plina de jucarii... si ma doare ca nu se joaca cu ele.
imi amintesc de papusa mea rosie. singura mea papusa... cu capul ei tuguiat si manutele cu doua degete, ca manusile de copii. doamne cat o iubeam si cat ma mai jucam cu ea. bria in schimb nu pare a fi impresionata de jucarii. de nici una. indiferent ca este toboganul, sau iepurasul de topait, sau masinuta de plimbat.
sunt satula de toate Nu-urile cu care trebuie sa inceapa fiecare fraza a ei.
daca as stii ca parintii lui adi pot sa o tina in frau as duce-o acolo, insa lupta cu ei e pierduta din start. o duc obraznica si o iau megaobraznica.
ascultati melodia asta, si uitati-va cat e de frumoasa china. as vrea sa o vizitez si eu. in ianuarie as vrea sa merg in maroc. e cam frig in ianuarie... asta e singura problema. as vrea sa vad atatea locuri. sunt atatea minunatii pe care nu vreau sa le ratez. insa timpul nu prea e de partea mea. prea putin timp... si o lume mult prea mare.
http://www.youtube.com/watch?v=D-gCQUq6M4U