Dintotdeauna i-am invidiat pe cei ce locuiau la mare. Da, da, Gabi si pe tine. Pana in toamna trecuta. Cand, pentru a nu stiu cata oara dar parca altfel decat alta data, am fost intr-un tur al Maramuresului. Pentru cei care nu stiu eu locuiesc in Baia Mare (stiu, o sa-mi schimb si locatia).
Ei bine, atunci am zis ca in mod normal si eu pot fi invidiata ca locuiesc intr-un loc binecuvantat. Pentru ca daca te duci de-a lungul vaii Izei in satele acelea coborate parca de pe columna lui Traian, unde ai impresia ca inca traiesc dacii liberi, te simti mai aproape de tot ce inseamna Romania ca oriunde. Eu ma duc in fiecare weekend la tara dar satul unde stau parintii mei e aproape de Baia Mare si se simte influenta orasului.
Dar acolo, in Maramuresul istoric, parca timpul s-a oprit in loc chiar daca a patruns si civilizatia si vezi foarte multe pensiuni turistice elegante dar facute tot pastrand traditia.
La un moment dat am oprit intr-unul din satele de pe valea Izei sa facem niste poze si am deschis portbagajul sa luam ceva. Imediat a aparut un batranel iesit parca din cartile de istorie care purta un costum absolut traditional si ne-a intrebat daca avem vreo problema si daca ne poate ajuta cu ceva.
Si dupa aceasta excursie m-am simtit efectiv incarcata cu energie.
Mai mult acuma catva timp au fost la noiniste prieteni din SUA si sotul prietenei mele e american get-beget. I-am dus in Maramures si s-a simtit extraordinar.
Asa ca pe cat am invidiat eu pe cei care stau la mare pentru ca iubesc extarordinar marea, acuma va dau voie sa ma invidiati si voi si ...hai sa ne invidiem reciproc!!!