Vreau un phiholog pe forum.

[adeluta75]

eu nu o vad..nu o mai pui odata te rog

[gacris]

Am si eu cartea aia,nu e cine stie ce.

[adeluta75]

si eu ceva carte de genul asta..o sa ma uit maine daca nu e acelasi autor

[robertzica]

Eu am terminat o facultate de psihologie. Nu stiu daca sunt psiholog, nu am practicat niciodata din pacate dar, ceea ce am invatat in scoala, plus cateva carti citite ma ajuta sa o inteleg pe fetita mea.

Daca mai sunteti interesate, putem sa cautam impreuna raspunsuri la intrebarile care ne macina.

Eu va recomand cartea Irinei Petrea (fosta supernanny):

http://www.librarie.net/carti/70676/Si-tu-poti-fi-Supernanny-Cum-sa-ti-cresti-bine-copilul-Irina-Petrea

Pe mine m-a impresionat, si m-a ajutat sa gasesc explicatii si solutii la anumite probleme. Plus ca, mi-am vazut cu alti ochi copilaria si parintii.

[loredanalisca]

Am o intebare, cum sa procedez in parc, cand alti copii se servesc cu jucariile lui Sergiu iar el nu protesteaza prin gesturi sau tipete dar vad ca e suparat. Il deranjeaza cel mai tare cand ii ia careva lopatica din mana care e preferata lui.

[robertzica]

Eu as ruga copilul care ii ia jucaria sa ii dea alta in schimb. Ceva de genul: tu vrei lopetica? ok, o poti lua dar ii dai masinuta ta in schimb, daca ai si sprijinul celeilalte mamici cred eu ca situatia este sub control.

Ideea este ca la putin peste un an copiii nu sunt prea darnici cu jucariile lor si nu e normal nici sa inabusi simtul proprietatii copilului tau dar nici sa il incurajezi sa nu imparta cu ceilalti. Parerea mea este ca schimbul este cea mai buna solutie la aceasta varsta, mai ales ca ei sunt foarte tentati de jucariile celorlalti copii chiar si atunci cand acestea sunt identice cu ale lor.

[MartaLarisa]

FIecare copil are propriul temperament si nu putem sa-l facem noi sa reactioneze dupa propriul model de comportament. SUnt copii care in aceste situatii incep sa tipe, sunt copii care dau jucarii fara sa-i intereseze, sunt care chiar il agreseaza pe celalalt daca ii este incalcat teritoriul. Copilul va invata singur in relatie cu ceilalti copii. Noi luam in parc mai multe jucarii, pentru ca stiu ca vin mai multi copii si se joaca cu noi ( ma rog, eufemistic spus, pentru ca la varsta asta, se joaca alaturi, dar nu unul cu celalalt). SUnt copii care poftesc la lopatica din mana ei, nu la ce au jos. Daca sunt perseverenti i-o iau, fetita ma priveste suparata, asteptand sa intervin. Ii zic atunci ca daca o vrea, sa si-o ia inapoi, rolul meu fiind acela de a veghea sa nu se bata. Acum stie sa-si apere interesul, daca nu vrea sa ii fie luata o jucarie pe care ea nu vrea sa o dea, tipa si celalalt copil intelege mesajul. Iar eu pazesc sa nu iasa cu intre ei. In general o invat sa dea, sa ceara inapoi jucaria si sa dea inapoi jucaria ce nu-i apartine si nu au fost probleme majore.( exceptie: Lila, papusa preferata, care face kk in locul ei, care ii sta alaturi la somn si care sta la smotocit, fara proteste. Incercarile de a-i fi luata a generat proteste si am explicat parintilor, ca fara suparare, acea papusa nu poate nici macar fi atinsa de alt copil, pentru ca e investita puternic emotional)

[MartaLarisa]

Stiu ca subiectul era altul , dar daca tot veni vorba de jucarii si reactii ale copiilor..

[loredanalisca]

Ma gandeam si eu ca e mai bine sa nu intervin, desi am facut-o , totusi, trebuie cum zici sa il las sa-si apere singur jucaria. Dar intervine o problema aici, daca cel care atenteaza la jucaria lui e mai mare ca varsta.....? mai ales daca vine si smulge jucaria din mana. atunci cum e?

[robertzica]

Intr-adevar, fiecare copil are personalitatea sa si modul sau propriu de a reactiona in anumite situatii. Dar ganditi-va ca la nastere copilul este ca o coala alba de hartie pe care mama incepe sa scrie, apoi si tatal, si rudele apropiate, prietenii parintilor, apoi prietenii copiilor. Tot ce se intampla in jurul nostru indiferent de gradul in care noi constientizam asta, are influenta asupra modului in care gandim si reactionam... acelasi lucru se intampla si cu copilul.

De aceea, parintii trebuie sa il invete pe copil sa aleaga ce este bine sau ce cred ei ca este mai bine pentru copilul lor. Copiii trebuie sa invete sa isi imparta lucrurile, sa fie generosi si toate celelalte lucruri care il ajuta ca, in timp, sa devina un adult placut. Daca nu incepe sa invete din frageda copilarie atunci... cu greu va invata mai tarziu. Este adevarat ca aceste lucruri nu se pot face cu forta, dar incet incet copilul poate fi invatat cum sa se comporte.

Sambata am fost uimita de reactia Irinei: eram in parc si alerga dupa copii, la un moment dat a vazut un baietel in carucior si a vrut sa mearga sa il vada, a ajuns aproape si a descoperit o jucarie, imediat a luat-o. Atunci i-am spus ca trebuie sa dea o jucarie de-a ei in schimb ca sa se poata juca cu a baietelului. I-am aratat unde erau jucariile ei si am rugat-o sa se duca sa ii aduca una. S-a dus, a adus jucaria si i-a pus-o baietelului in manuta. Apoi s-a uitat la mine foarte satisfacuta. Nu stiu daca este un obicei sau doar un accident dar am simtit ca suntem pe drumul cel bun pentru ca de pe la 1 an am tot incercat sa o determin (= de fiecare data am luat mai multe jucarii cu noi in parc in asa fel incat sa se poata juca si alti copiii, i-am explicat de cate ori a fost nevoie calm, sincer, ca trebuie sa dea o jucarie in schimb ca sa se poata juca cu jucariile altor copii, atunci cand s-a dus sa smulga o jucarie din mana unui copil care s-a suparat am incercat sa o determin sa dea jucaria inapoi) sa reactioneze asa.

Eu cred ca, in jurul varstei de un an, desi incep sa devina constienti ca pot fi independenti intr-o oarecare masura, copiii sunt inca suficient de docili si tratati cu blandete, intelegere si fermitate in acelasi timp pot fi ajutati sa devina o companie placuta in copilarie si la maturitate.