S-o luam punctual:
" am citit ca la TV imaginile se succed mult prea repede pt ca un copil sa le poata procesa. el nu mai reuseste sa inteleaga legatura dintre ele pt ca le prinde pe sarite cum ar veni, nu pe toate. "
E adevarat , dar un copil de 1 an ce crezi ca stie sa proceseze ?
Un copil de 3 ani , de ex. chiar daca imaginile se succed rapid , lucrurile care le cunoaste le proceseaza. Si la trei ani stiu destul de multe. Vorbeai de rabdare, ca uitandu-se la imaginile rapide de la televizor pot avea probleme de intelegere, rabdare. Eu in prima copilarie m-am uitat foarte putin la televizor si cu toate astea la scoala n-am fost prea rabdatoare si m-am concentrat numai la ce m-a interesat.
"in plus perceptia este pasiva, fiindca el se uita fara sa reactioneze, fara sa contribuie cu nimic, uite, de ex cand ii citesti o poveste, el e nevoit sa isi imagineze singur cum arata diverse locuri si personaje de acolo, cum se misca, etc."
Aici ai dreptate, asa se intampla la toata lumea, creierului i se ofera pe tava tot, pe cand atunci cand citeste sau i se citeste intra in joc imaginatia, gandirea. Dar sincer nu cred ca lasandu-l sa se uite la televizor ( evident nu non-stop, nici nu cred ca vreun copil face asta ) ii afecteaza creativitatea. Aceasta i se dezvolta si se bazeaza pe jocuri, lucruri care ii fac placere , care intriga copilul. E ca si cum as zice ca ( mie-mi place sa pictez ) ,am o dimineata creativa, ma uit 2 ore la televizor, revin la pictat si mi-a disparut toata creativitatea. Nu cred asta , cel putin mie nu mi s-a intamplat lucrul acesta.
Sunt sigura ca vor fi pareri contrare mie, e pct. meu de vedere si imi cer scuze daca logica celor spuse de mine e mai greu de inteles, in timp ce am scris acest mesaj , cei doi copii ai mei mi-au cerut ba una ba alta. Pa.
