Bunica mea a fost directoare de "casa de copii" multi ani, inainte de revolutie, pana prin '87, '88. Eu am fost crescuta de ea, deci am stat mai mult la casa, impreuna cu ceilalti copii. Mancam cu ei, ma jucam cu ei, cat eram la gradinita am invatat sa scriu cu ei... Ca si copil, nu mi s-au parut cine stie ce conditii infioratoare. "Complexul " era format din cateva vile boieresti, fiecare cu destinatia ei - una era dormitor, una era cantina, una cu sali pentru invatat, una era spalatorul, una continea cabinetul medical si salile de instrumente si nu mai stiu ce... Iarba, leagane, ma rog... Mancarea era buna - ca doar mancam la masa cu ceilalti copii si vedeam ca am in farfurie acelasi lucru ca si ei. Haine curate... Cine avea rude, putea primi si vizite... Tabere in care primeau si banuti de cheltuiala... Mi se parea rezonabil. Nu am vazut mizerie, copii izbindu-se cu capul de pereti, batai sau mai stiu eu ce minuni
![ciocan [cfev]](./images/smilies/ciocan.gif)
Li se asigura o existenta DECENTA.
Apoi, dupa '90, am lucrat ca translator la un centru pt copii abandonati cu deficiente de tot felul - a fost o experienta infioratoare. Venisera din Anglia niste studenti sa fac a voluntariat - dadeau cu var, igienizau, se jucau cu copiii - ma rog, chestii de genul asta. Dar romanul de ce nu putea sa dea cu var, dom'le!??!? E drept ca era putin personalul si prost platit, ca, de fapt, de aici se trag cele mai mari probleme. Am vazu tcopii legati de pat ca sa nu se automutileze, unul, la prima mea zi acolo, a inceput sa-mi mestece poalele rochiei
![capzid [czid]](./images/smilies/capzid.gif)
, isi faceau nevoile pe unde apucau.... jale!!!!!!!! Fondurile se reduceau pe zi ce trecea... Pai ce putea sa faca o asistenta la 20 de turbati!??!? cand fiecare necesita atentie individuala aproape non-stop?! Asa ca...... ce sa mai zic!??! Bine ca se plimba "domnii" in mertzane si-ti explica cum a secat putzul cu bani...