by cristina2012 » Fri Feb 29, 2008 2:28 pm
Aveai 4 saptamani de gestatie cand ai luat medicamente, dar practic copilul avea de fapt doua saptamani de viata, de fapt ai luat medicamente de la 6 zile de la conceptie pana in ziua a 16-a.
... Despre sotul tau... nu mai zic nimic. NU vrea sa risti, dar pe langa riscul asta exista o mie de alte riscuri si daca o sa se vada abia la 6 luni (un defect la un eventual urmator copil), ce face, il omoara si pe ala atunci, sau il lasa la spital. Si daca tu nu o sa mai poti face copii dupa avort (ca asta se mai intampla... nu chiar asa de rar), sau daca o sa faci o metrita ceva greu de tratat sau o depresie urata post-avort si nu o sa mai corespunzi standardelor sale, asa cum nici copilul din burtica ta nu corespunde, o sa se lepede si de tine?
Uite o relatare recenta despre cum e dupa avort... "Ma simt foarte josnica ca am indraznit sa scriu aici... tocmai am facut pacatul avortului...si imi pare acum nespus de rau....am remuscari mari....plang mai tot timpul si ma somt mizerabila ca am fost atat de cruda....la inceput a fost o usurare dar apoi a fost mai groaznic...si acum imi dau seama ce frumos era sa am un copil...am fost o LASHA...ma gandesc ca el acum sufera...ca ma condamna...am si vise...(am visat niste haine de copil in picioare,,dar nu era nici un copil)
...si totusi este o rana care nu se poate vindeca poate toata viata,chiar daca te ierta bunul DUMNEZEU..era bine daca doctorii ar informa mai bine ,mai ales pe tinere,ceea ce fac..ce consecinte ar putea avea un astfel de intervenire..mai ales ca cele care nu au un Dumnezeu le pot aduce la sinucidere asemenea pierdere..majoritatea sunt oarbe..parca nu vad nimic...si tot ce e in jurul tau te influenteaza...de-ar simti barbatii un sfert din suferinta femeii in acele clipe...suferinta sufleteasca..
din pacate,in lumea asta se vorbeste despre avort ca si cum ar fi un lucru normal,e dureros,oare e nestiinta ,prostie sau saracie?
sunt martursiri in care mama , in timpul anesteziei,si-a vazut copilul si o descria tare frumos ,o fetita cu gene lungi ,frumoasa si o intreba:'de ce mamico?'..socant..dar sunt sigura ca e adevarat...eu ,in timpul acela eram parca in alta lume...vedeam pereti albi..si eram inghesuita..ce-o si fi si asta?...ar fi trebuit sa ma incred in Dumnezeu..in vorbele Lui.."
In rest hotararea iti apartine, tu iti asumi povara de a creste un copil cu probleme, la fel cum tu iti asumi povara de a nu mai avea niciodata un copil, sau de a purta toata viata sechele dupa avort... altfel ai putea avea unul bolnav (asta in care cele mai sumbre predictii ar deveni reale) si dupa aceea inca unul sanatos.