BUNA,numele meu este tania,si sunt pe aici pe forum de cateva luni,mai bine zis de cand am aflat ca sunt insarcinata.povestea mea este asta: am 24 de ani,necasatorita,am ramas insarcinata cu voie,deci o sarcina dorita foarte mult!!am parcurs etapele care trebuiau inainte sa raman insarcinata,analize peste analize, apoi am asteptat cu inima stransa sa raman,am ramas repede, in luna in care mi-am si propus.asta se intampla la sfarsitul lunii august,dupa 6 luni de pauza de la o sarcina oprita in evolutie de 7 saptamani, din februarie 2007.sarcina oprita fara vreun motiv,caci toate analizele inclusiv TORCH-ul iesise ok.am unul dintre cei mai buni medici spun eu si nu doar eu care ma supravegheaza si anume DL dr. MOLNAR din TG MURES, care pot spune si acum este un dr de suflet si nu am nimik sa-l acuz de nenorocirea mea.sa revin la sarcina mea, am inceput analizele din nou si in timpul sarcinii,nu doar inainte, sarcina a decurs bine,fatul crestea normal, am fost fregvent la consultatii, avand in vedere pierderea anterioara, am avut o sarcina incadrata la RISC,tot din cauza pierderii anterioare, am aut grija de mine, mam imbracat, am mancat,nu am facut efort, nu m-am suparat, in fine.... am facut tot ce trebuia zic eu pt ca aceasta sarcina sa decurga bine. saptamaniile treceau,eu traiam cu groaza ca ma trezesc dimineata si vad urme de sange pe chilot si totul se sfarseste...insa acest lucru nu s-a intamplat si am trecut de perioada de risc de 14 sapt cu bine.apoi saptamaniile au trecut rpd, am anuntat si familia cand aveam deja 18 saptamani de sarcina(nu am anuntat mai repede de frica sa nu se intample ceva si nu sufere si ei).bucurie mare a fost,am fost sustinuta de parinti, de rude,nimeni nu a zis nimic urat, tatal copilului era langa mine si asteptam cu nedabdare luna mai sa nasc.apoi pe la saptamana 20 am inceput sa simt bebelusul miscand, apoi la eco de 21 sapt mi-a zis ca s-ar putea sa fie fetita,lucru care ne doream cu ardoare, si am fost cei mai fericiti de pe pamant ca vom avea printesa noastra!!!am facut triplul test, care a iesit foarte bine, aveam mare incredere ca totul va fi bine....APOI.....APOI.... asteptam saptamana 25 sa mergem iarasi la control sa ne confirme sexul bebelusului, sa ne confirme ca e bine, sa ne spuna ca vom avea un bebelus frumos si sanatos, DAR....ACEST LUCRU NU S-A MAI INTAMPLAT.in saptama 24,adica in acesta saptamana, marti, m-am dus la medicul de familie la un control de rutina, m-a masurat, ma cantarit,mi-a luat tensiunea si.... m-a pus la eco, unde surpriza....nu vedea miscari fetale.m-a intrebat daca il simt, daca l-am mai simtit miscand si i-am zis ca nu a prea miscat in ultimele zile,dar am pus acest lucru pe seama faptului ca niciodata nu a avut miscari mari,bruste,decat niste fal fal.am vazut surpinderea dr si am fugit la dr ginecolog,stiam ca martea era la cabinet, m-a consultat, m-a pus la eco si....nimik,nici o miscare ....bebelusul meu statea cu capul plecat,oasele craniene incepusera sa se incalece, coloana incepea sa ne onduleze, inimioara nu mai o auzeam nici la aparatul doppler.am vazut in ochii doctorului tristetea ca si cum propriul copil a murit, am vazut o tristete uriasa si apoi mi-am vazut partenerul plangand.....se sfarsise totul, in acelasi loc unde cu o luna in urma eram cei mai fericit ca ne vedeam bebelusul dansand,acuma il vedeam mort......am plans, am acceptat greu ca ea, printesa noastra nu mai traieste si am cerut o explicatie.....DE CE????????????
se dezvoltase normal, a crescut, nu avea malformatii, de ce se oprise din evolutie la 23 saptamani...adica cu o saptamana in urma??? era un copil perfect normal, dar se oprise din evolutie.....de aici a inceput un alt cosmar, gandul ca trebuie sa-l nasc normal, urma sa nasc un copil mort,pt ca la 24 de sapatamani acest fat numit medical " avorton" nu putea fi avortat decat nascut prin nastere provocata!! am urmat indicatia medicului si am fugit fara sa mai asteptam la spitalul judetean tg mures,unde urma sa fiu internata la sectie NASTERI. dar eu urma sa dau nastere unui copil mort!!!dupa 2 zile de perfuzii, de medicamente care sa provoace nasterea,dupa zile in care am auzit strigatele femeilor care nasteau, si strigatele copiiilor care se nasteau, dupa lacrimi si fericire ale atator mame, am nascut si eu.....tacuta, in dureri mari, fara sa imi pot striga nici durerea nici fericirea de a da nastere, am simtit cum bebelusul meu a iesit din mine, fara sa ma strige , fara sa pot sa-l tin in brate, un bebelus de cateva sute de grame, de aproape 30 cm....si nu am putut sa-l vad,nu am avut puterea sa pastrez in minte imaginea bebelusului meu mort.......nu am avut puterea sa-l plang, am tacut si am rabdat, privind mamele cum isi alapteaza copilasi, cum se bucura de ei.....nu mai povestesc de complicatiile nasterii, de placenta lipita de mine care nu a iesit la nastere si de alte lucruri care oricum oricat de dureroase au fost, nu s-au putut compara cu durerea iesirii din spital fara burtica, fara bebelus, cu un simplu bilet de externare.
bebelusul meu a fost trimis la necropsie pt a afla o posibila cauza a opririi din evolutie, daca exista o cauza!!!
ma intreb acuma si va intreb pe voi, care mi-ati fost alaturi atatea luni, de ce? de ce bebelusul meu s-a oprit din evolutie?de ce m-am intors acasa fara printesa mea??si cum sa trec peste toate astea?cum sa accept ca nu mai este??si nu exista nici o explicatie din pacate!!! am facut tot ce am putut .... si totusi s-a sfarsit....cum sa mai privesc viitoarele mamici pe strada cu burtica? cum sa mai am puterea sa o iau inca o data de la capat cu alta sarcina??? cum sa am rabdarea sa astept 6 luni si sa o iau de la capat???
sunt sfasiata de durere, sunt trista, sunt deja prea obosita sa mai sper....si la ce sa mai sper? la inca o incercare esuata? nu s-au descoperit probleme la mine, de genul ca nu pot sa tin sarcina, din contra, m-am dilatat foarte greu pt nastere, aveam colul inchis, nu am avut dureri,sangerari care sa anunte moartea fetala.....
ACEASTA ESTE POVESTEA MEA DESPRE MOARTEA FETALA A BEBELUSULUI MEU....poate careva dintre voi are o explicatie caci eu nu am gasit-o inca...
