Va scriu cu rusine si cu lacrimi on ochi. Sunt insarcinata in 6 luni si acum 2 luni sotul a facut ceva peste care nu pot sa trec. De-a lungul relatiei noastre s-a purtat foarte bine cu mine si mi-a aratat ca ma iubeste dar de 1 an de zile e destul de distant. El spune ca ma iubeste mult si ca fara mine nu ar putea supravietui, ca sunt salvarea lui si ca in mine isi gaseste linistea, dar faptele lui nu sunt in concordanta cu ceea ce spune ca simte. Dintotdeauna cand a fost nervos, eu nu am avut drept la replica pentru ca altfel "mi-o luam". Ma altoia, ma corecta, ca sa aflu si eu "cum e viata", asa-mi spunea. O palma, nu foarte tare, sau o imbranceala. Ce s-a intamplat acum 2 luni a intrecut insa orice limita si de atunci mi-e sila si frica de el si nu stiu ce sa fac. I-am spus ca ma simt grasa si urata si ca simt ca nu ma mai iubeste si ca odata ce voi avansa in sarcina, el o sa se indeparteze si mai mult de mine .. el nega si tot asa. intr-un fel, eu l-am provocat pentru ca i-am zis ca sunt sigura ca o sa-si gaseasca pe alta mai frumoasa (dar eu am facut totul pentru a-l determina sa-mi zica ca ma place asa cumsunt acum, insarcinata cu copilul lui, am nevoie de o mangaiere, de o alinare, cred ca nu mi-a mai spus ca sunt frumoasa si ca il atrag de la inceputul casniciei) si atunci el s-a enervat, m-a tras de pe canapea, ma tarat pe hol, asa cum eram, eu ma tineam cu o mana de burta si cu o mana incercam sa ma desprind de el si m-a dus in baie si m-a tuns.. o singura data sau de doua ori cred ca a taiat cu foarfeca, in timp ce-mi zicea "na, sa vezi cum te fac eu frumoasa, te infrumusetez eu"... eu plangeam incontinuu, eram socata ca omul pe care il iubesc la nebunie de atata timp imi poate face una ca asta.. am ramas acolo plangand pe gresia rece..nu a venit sa ma ridice ci s-a dus la calculator si a inceput sa stea pe messenger...nu il inteleg, ce i-am facut? da, l-am provocat si sunt de vina...dar nu pot sa trec peste..nu pot sa-l las sa ma mai atinga, de atunci tresat de fiecare data cand ma surprinde, cand vine pe la spatele meu sau cand ridica putin vocea.. plang noaptea in perna si stau la marginea patului, departe de el pentru ca mi-e sila de el... m-am simtit umilita si nu inteleg de ce s-a purtat chiar asa...
si-a cerut iertare dupa 2 zile in care am stat imbufnata si dupa ce m-a vazut plangand in perna, mi-a zis ca e foarte stresat la servici si pe deasupra, si sarcina ii aduce o stare de stres. l-am intrebat daca intr-adevar isi mai doreste copilul, pentru ca la inceput era foarte bucuros si mandru si de mine si de bebele care creste acum in burtica si a zis ca da, ne vrea pe amandoi dar ca il scot din minti.
eu de atunci incerc sa stau cuminte, sa nu ripostez dar mi-e teama de el cand vine acasa, mi-e teama ca va da in burtica sau ca-mi va face iar acelasi lucru, ca ma va tunde iar.. numai cand scriu si rememorez imi vine iar sa plang.. dar ma abtin, el e in camera alaturata si doarme dar nu vreau sa ma auda iar...
dati-mi un sfat, cum sa-lfac sa nu ma mai loveasca, sa nu se mai enerveze pe mine...eu nu pot sa zic nimic cand el zice Nu, el are intotdeauna ultimul cuvant, eu nu pot niciun sfat sa dau.. mi-e mila de el, mi-e sila dar in acelasi timp il iubesc. vreau un tata pentru copilul meu, vreau sa fim o familie normala!
