M-au atacat cainii vagabonzi cu copilul in brate.
a ajuns sa-mi fie frica de caini si chiar sa-i urasc. Eram cu Matei de 3luni in marsupiu cand o haita de caini starnita de o masina s-a napustit asupra mea latrand si aratandu-si coltii, unul m-a prins chiar de haina. Va dati seama cum te simti la o chestie de genul asta si singura, daramite cu bebelusul in brate. Nu mai adaug ca nu mi-a sarit nimeni in ajutor, cu atat masi putin locatarii care hranesc cu marinimie haita si ii cultiva obiceiurile salbatice. De atunci am mai patit-o cu un caine cu stapan care a vrut sa sara in carucior si cu o alta haita care m-a latrat de la distanta, eram tot cu caruciorul si nu exagerez cand spun ca era sa lesin. literalmente am ametit si mi s-au muiat picioarele.
Este inadmisibil totusi ca intr-un oras european sa-ti fie frica sa nu-ti sfasie cainii copilul.
de ce nu exista hingheri? ca eu asa as zice, ca nu exista deloc.
De atunci eu nu mai am curajul sa trec pe langa un amarat de pekinez, iar cand aud un latrat de la distanta fac stanga-mprejur si incerc sa ajung din urma un grup de oameni. Fireste, doar daca sunt cu caruciorul. Iar pe caini in general imidoresc sa-i otravesc pe toti.


. Dar suntem o tara saraca si numai pentru caini n-or sa vrea sa investeasca bani
Pai sa se joace asa cu copiii lor, nu cu mine!
[/url