Jurnalul Luciei

[dragomir lucia]

n-am pentru ce sa te iert.stiu ca voi mai trage cateva reprize de plans pana ma voi descarca,tocmai am tras una dar dupa aia ma simt mai usoara si mai impacata cu situatia.pe mine ma ajuta sa plang cu toate ca nu-mi place s-o fac.te pup!

[dragomir lucia]

ce jurnal trist am.......ma gandeam sa nu-l mai deschid dar in viata avem parte si de rele si de bune,asa ca nu o sa ma ascund de situatiile neplacute ci voi incerca sa le depasesc.
din ziua in care am scris ultima oara in jurnal nu am mai plans.am realizat ca viata merita traita cu zambetul pe buze si ca de azi inainte numai asta voi face.ma voi bucura de fiecare clipa alaturi de fiul meu si de sotul meu si mai ales voi profita la maxim de aceste cateva luni cate mai am pana voi reincepe serviciul.deja ma gandesc cu groaza la momentul in care imi voi lasa copilul cu soacra,o sa-mi fie teribil de dor de el,o sa ma obisnuiesc greu,sunt sigura.chiar si acum cand il las cate o ora maxim cu ea ma apuca un dor de el,sunt dependenta de el,suntem foarte legati unul de altul.iar el cand ma vede plange si rade de bucurie....deci va dati seama ce-i in sufletul meu.eee,dar pana in august mai e.momentan asteptam sa vina primavara si sa ne facem de cap,nu mai suport sa stau in casa,innebunesc!!!!!!!!
fetelor va pup si aveti grija de voi!

[fire]

Lucia, acum ti-am citit si eu jurnalul. Mi-am spus cand am inceput sa scriu pe forum ca nu vreau sa intru aici ca sa nu ma intristez si totusi am facut-o. Imi pare rau pentru durerea ta si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Asa cum ai spus si tu , ai o familie ,un baiat frumos si sanatos , un sot care te iubeste , deci fii puternica si nu te lasa doborata de durerea pierderii tatalui tau. El in mod sigur te urmareste si te alina de acolo de sus. Cel putin asta e credinta mea, ca cei de dincolo sunt alaturi de noi , cei vii. Iti inteleg durerea poate mai mult decat as fi vrut deoarece si eu mi-am pierdut tatal cand aveam doar 7 ani, el avea doar 34... Durerea m-a marcat, mica fiind, pentru tot restul vietii. Era omul care imi facea toate poftele si care ma alinta mereu. De atunci si pana in prezent , pana la sfarsitul zilelor mele el va ramane tot taticul meu. Acum avem familie, avem copii de care sa ne bucuram si viata trebuie sa mearga inainte. Sanatate si fericire. Pa.

[dragomir lucia]

multumesc pentru cuvintele tale Jeanina.stiu ca tu ma intelegi mai bine pentru ca ai trecut si tu prin experienta asta neplacuta dar asa cum ai spus acum avem familii si trebuie sa ne concentram asupra lor si sa ne facem viata cat mai placuta.eu imi iubesc foarte mult familia si imi place sentimentul de siguranta pe care ti-o da unitatea familiei.cand s-a prapadit tata ceva s-a destramat dar eu m-am intors acasa la sotul si la copilul meu si am simtit ca ma reintragesc.
dar asa cum am mai zis eu sunt omul cu zambetul pe fata,iar cu trecerea timpului durerea pierderii se mai estompeaza iar cand imi aduc aminte nu mai simt durerea aia in piept,doar un dor nespus.
numai bine si o zi cat mai buna!

[ilinca_mioara]

CONDOLEANTE !
Imi pare nespus de rau ...mai mult nu stiu ce sa spun.....
Ma bucur insa ca reusesti sa vezi partea frumoasa a vietii si te admir pentru asta!

Pupici....

[dragomir lucia]

privesc in jurul meu si imi dau seama ca iubesc viata si cu bune si cu rele.eu am fost mereu o luptatoare cu toate ca am avut o viata lipsita de griji,dar am incercat ca mereu sa duc la bun sfarsit un lucru de care m-am apucat .si mai ales am invatat sa nu-mi para rau cand ceva nu imi iese,pentru ca in viata nimic nu e perfect.
am avut parte si de dezamagiri dar le-am facut uitate,ce nu poate fi rezolvat am inchis intr-un ''sertar'' si am aruncat cheia.
acum cativa ani cand mi-a murit o buna prietena ,mama unui baietel de 9 luni la vremea aia,am zis ca niciodata nu o sa ma mai plang de ceva,o sa lupt si o sa ma bucur pentru fiecare zi din viata mea.de aceea in fiecare zi ma uit la fiul meu si ii multumesc Domnului pentru el si ma rog sa fiu santoasa sa-l cresc frumos.
copii sunt minunile noastre,cele mai mari realizari.nu mi-as mai putea imaginea viata fara el si sunt convinsa ca majoritatea mamelor simt asta.
sa aveti o zi buna!

[fire]

Da , asa este Lucia. Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe prietena ta. Eu de ex. mi-am terminat facultatea si de-atunci nu am lucrat niciodata, deoarece au aparut acesti doi copii minunati pe care-i am . M-am gandit ca daca m-ar intreba cineva ( au fost cateva tentative ) ce-am facut in viata asta , ca uite nu am lucrat , nu am realizat nimic profesional , le-as spune ca nu-i adevarat. Cea mai mare realizare a mea si sunt sigura ca asa e la toate mamele, sunt copii mei. Cu adevarat, doar cu ei ramai pe lumea asta, doar ei sunt langa tine. Asa ca celor care stau acsa si se gandesc, sau sunt presate din diferite parti , ca uite n-au realizat nimic profesional , sa nu le fie rusine. E vreme si pentru asta. Copilasii sunt cei mai importanti. Te pup. Ciau.

[dragomir lucia]

a venit randul meu sa-ti dau dreptate.totusi in vara Stef implineste doi ani si teoretic ar trebui sa-mi reincep serviciul.stiu ca ma repet dar ma apuca groaza cand ma gandesc sa-l las cu soacra-mea.e atenta cu el,il iubeste si stiu ca nu i-ar face rau,intr-un fel stiu ca e in siguranta,ramane in casa lui,cu jucariile lui.......dar oful mare e ca o sa-mi lipseasca ingrozitor si o sa innebunesc opt ore la serviciu.la inceput am zis sa mai stau un an acasa pana il dau la gradinita dar deja am stat destul pentru ca eu am stat si toata sarcina in concediu medical.nu zic ca m-am saturat de stat acasa doar ca simt nevoia pentru mine sa mai fac si altceva.e vorba de rutina.........stiu ca imi va fi greu sa ma readaptez iar la un program,sa am iar sefi.........dar mai mult ma gandesc sa ma intorc la munca decat sa mai stau un an acasa.voi vedea.........timpul trece.....................

[fire]

Nu stiu exact cum e treaba cu gradinitele dar daca nu prea te trage inima sa-l lasi acasa cu soacra nu este vreo gradinita ( una particulara poate ) care sa-l ia acu din toamna , cand va avea 2 ani si un pic ? Zilele , poate chiar lunile de inceput , in care vei reincepe serviciul cred ca vor fi cele mai grele pt. tine, dar daca tu simti ca nu mai ai rabdare sa stai acasa atunci sigur e mai bine sa te duci la serviciu. Hai sa-ti spun ce cred eu : uite , fetita mea , Cezara , are acum 3 ani si 2 luni si e foarte atasata de mine. Acum , cand ma uit in urma cu un an , cred ca lua lucrurile mai usor , sigur era si atunci atasata de mine, dar pe ce cresc sunt tot mai constienti de dorul dupa mama. Sunt sigura ca pana la urma vei lua o decizie buna pt. toata lumea. Ciau.

[dragomir lucia]

de la doi ani poti sa-l dau la camin,dar sincer nu prea ma trage ata sa-l las pe mana unor straini.asa de bine de rau pe soacra-mea o cunoaste,chiar am inceput sa-l las mai des cu ea si nu mai plange deloc.nu vreau sa-l traumatizez,o sa-l las cu soacra-mea si o sa fie bine,trebuie sa fie bine,sunt optimista.