by marie-rose » Fri Apr 22, 2005 9:54 am
E ultima zi inaintea marelui eveniment si ma gandesc la cat de linistita, calma si plina de energie ma simt la gandul vietii noi care va incepe. E ultima zi din viata mea, cand raspund doar pentru viata mea. De maine, un pui de om va fi total dependent de mine. Voi fi mamica! Cred ca nu exista intr-o alta relatie interumana mai multa tandrete si sinceritate, gingasie si candoare. Ma trec fiorii inca de pe acum, cand il simt pe micut miscandu-se, parca pregatindu-se pentru intalnirea cu aceasta lume. Inainte de orice as vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta sarcina, pe care mi-am dorit-o, pentru puterea cu care m-a inzestrat in decursul fiecarei saptamani si mai ales pentru ultima luna si jumatate in care am trecut uneori de la agonie la extaz si invers din cauza durerilor. Si... poate cel mai mult as vrea sa multumesc pentru ultima saptamana de asteptare, in care nu am facut decat sa ma odihnesc. Multumesc ca am trecut si de acest hop, aducand puiul mai aproape de termen (aproape de inceputul a 40 de sapt).
Abia astept sa-l intalnesc pe micut, sa-i spun "Bine-ai venit in viata mea!" sa-l privesc si sa multumesc divinitatii.
Nu mai este mult ... Va rog sa va ganditi la mine, sa va rugati un minut si voi simti ca sunteti alaturi de mine.