Jurnalul Luciei

[dragomir lucia]

multumesc pentru gandurile voastre,nici nu va imaginati cat de greu este,doar cine a mai trecut stie ce simti cand pierzi un parinte.mi-e groaza pentru ziua de maine dar totodata astept sa se termine totul si sa redevenim ce am fost odata,o familie vesela si mereu binedispusa.in ultimele luni am fost foarte tristi si am suferit pentru suferinta tatalui meu.acum cel putin nu-l mai doare nimic.stiu ca va fi greu sa ne revenim dar taica-miu nu ar fi vrut sa stam sa plangem el ,fost un petrecaret.cred ca ma amagesc singura,nu va fi deloc usor......

[Marinela72]

Condoleante...stiu cat e de greu. D-zeu sa-l ierte!

[gacris]

Lucia,imi pare rau...in aceste momente,cuvintele sunt de prisos.
Dumnezeu sa-l ierte.

Sper sa reusesti sa gasesti in tine puterea de a trece peste asta.
Noi suntem alaturi de tine.

[oanadd]

si eu mi-am pierdut tatal... neasteptat. ma gandeam atunci ca este mai simplu daca cel iubit este bolnav, ca ai timp sa te pregatesti inainte, ca stii ca nenorociarea sta si asteapta un moment mai slab ca sa loveasca. de-a lungul timpului mi-am dat seama ca nu e asa. ca te doare la fel de tare indiferent de circumstante. te doare disparitia parntilor ingrozitor. si speri ca nu e adevarat. dar din pacate....
condoleante, lucia. imi pare ingrozitor de rau. sunt alaturi de tine.

[Adriana Barta]

Imi pare tare rau pt tine...Ai grija de puisorul tau si gindeste-te cit de mult conteaza el pt tine.Te imbratisez si-ti doresc numai bine tie si familiei tale.

[carstea_diana]

Offf Doamne, imi pare tare rau!!! CONDOLEANTE tie si familiei, nici nu mai stiu ce sa spun, mi se ineaca gandurile in lacrimi...
Fii tare! Dumnezeu sa-l odihneasca!

[dragomir lucia]

nici un copil nu ar trebui sa-si ingroape parintii,e prea dureros.eu tocmai am facut-o ieri cu tatal meu si va spun ca e o experienta foarte dureroasa.singura mea consolare e aceea ca a scapat de suferinta.chiar vorbeam ieri la pomana ca si el ar fi preferat de o mie de ori sa moara decat sa traiasca in durere si chinuit de o boala atat de oribila.
ma gandesc acum ca mi-am deschis acest jurnal in momentul in care am aflat ca tatal meu nu v-a mai avea mult de trait.nu a trecut foarte mult de atunci dar mie mi se pare ca a trecut o vesnicie.a fost cea mai grea perioada din viata mea si in aceiasi masura cea mai trista.dar nu asta conteaza pentru ca noi inca suntem in viata si ne putem reface viata,ceea ce conteaza e ca el a intrat in pamant prea devreme.inca mai avea multe de facut aici.dar asta-i viata,pe Dumnezeu nu-l putem judeca pentru deciziile lui.
acum sunt in doliu,dar nu stiu cum sa port acest doliu.tatal meu desi nu era ateu nu suporta ideile asta,el a fost un om foarte inteligent si stiu ca niciodata nu ne-ar fi impus sa tinem doliu dupa el si sa fim tristi.bineinteles ca nu voi merge la petreceri prea curand dar eu cred ca durerea si doliu il purtam in suflet si asa voi face si eu.
sper ca acesta sa fie ultimul meu mesaj trist,vreau sa fiu Lucia cea de altadata,asa cum ii placea tatalui meu sa fiu.
inca o data va multumesc pentru sprijinul vostru si va doresc tot binele din lume!

[carstea_diana]

Draga Lucia, nici nu imi pot exprima parerea de rau pentru clipele prin care tocmai ai trecut. Condoleante!
Stiu ca aceasta durere va fi mereu acolo, in sufletul vostru, nici macar timpul nu ajuta sa dispara complet.
Cu acelasi lucru m-am consolat si eu cand a murit bunica mea la Sp. Judetean. Ca nu mai sufera si ca mai bine suferim noi decat ea. E mai bine sa nu sufere nimeni, dar daca asta a fost voia Domnului, noi suntem cu adevarat neputinciosi in fata Lui.
Vreau sa iti spun ceva, desi stiu ca nimic din ce as spune nu te poate face sa te simti mai bine. Ai pierdut un parinte, ceea ce este extrem de greu. Dar ai un copil, ai sansa sa fii parinte si sa ii oferi puiului tau o viata minunata si o mama minunata. Ajuta-l sa invete sa va pretuiasca asa cum a facut-o tatal tau.
Cu lacrimi in ochi iti spun, draga Lucia, ca am invatat ceva din vorbele tale si din aceasta experienta crunta prin care treci...sa imi pretuiesc parintii! ITI MULTUMESC din suflet pentru acest sfat si sa stii ca il voi urma cu sfintenie.
Fii tare te rog, ai grija de tine, de puiul tau mic si de toti ai tai. Tatal tau, de acolo de la ingeri, va veghea asupra voastra si va fi mandru de voi!
Te pup si inca o data CONDOLEANTE intregii familii.

[dragomir lucia]

Diana iar m-ai facut sa lacrimez.ce sa-i facem daca Dumnezeu asa a oranduit lumea? eu nu inteleg de ce a lasat durerea si suferinta.de ce nu ne putem desparti de cei dragi cu zambetul pe buze in speranta ca mai devreme sau mai tarziu ne vom regasi cu totii intr-un loc in care sa ne fie bine.dar tot Dumnezeu a lasat uitarea,iar cu trecerea timpului durerea se estompeaza si putem sa ne aducem aminte de nenorocirile noastre fara sa plangem.acum cand ma gandesc la tatal meu imi vin lacrimile in ochi pentru ca il vad cum a fost el in ultima perioada,dar cand inchid ochii si imi aduc aminte de momentele placute ale copilariei zambesc.asa ca de acum inainte o sa-mi amintesc numai momentele placute.
si daca din experienta mea a invatat cineva ceva nu pot decat sa ma bucur.din pacate in viata intarziem unele lucruri din neglijenta sau din lipsa de timp.ce bine ar fi sa nu devenim atat de intelepti in urma unei nenorociri.....
aveti grija de voi!

[carstea_diana]

Te rog sa ma ierti Lucia, ultimul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa te fac sa lacrimezi.