Am inceput cu un zambet mare ca sa ma auto-motivez in primul rand si in al doilea rand ca sa vedeti ca imi place tare mult sa discut cu voi...
Marie-Rose, multumesc de cuvintele frumoase. Mesajele tale au o sensibilitate aparte...si nu ai de ce sa-ti ceri scuze! In nici un caz! Am priceput intentia ta initiala, iar faptul ca m-am intins atat de mult cu explicatiile se datoareaza doar unei nevoi acute de comunicare pe acest subiect
...
Ai mare dreptate: sa fii mamica implica in primul rand o raspundere imensa! Nu mai hotarasti doar pentru tine, nu mai poti face ce vrei cu viata ta pentru ca de ea depinde viata altcuiva! Pentru mine asta e un sentiment sublim si infiorator in acelasi timp!...Responsabilitatea e imensa, iar uneori mi-as dori sa nu o percep chiar atat de bine pentru ca ma pune serios pe ganduri!...Dar banuiesc ca te obisnuiesti cu sentimentul, nu?
Teama de necunoscut...da, asta e un alt subiect la care "excelez"!
Dar stii ce am observat, ca daca o dau din cand in cand la spate si ma concentrez asupra lucrurilor pe care le stiu si pe care le pot face sau influenta, e putin mai bine...Dupa cum am zis, fac exercitii de optimism si gandire pozitiva
...
Ce sa zic? Stiu ca pot candida cu brio la titlul de "ciudatenia forumului" sau "pesimista forumului" (alegeti voi titulatura
), dar eu ma multumesc cu faptul ca totusi fetele sunt dragute si inca ma suporta, vorbesc cu mine, imi dau sfaturi, iar Adminii inca nu mi-au interzis accesul pe motiv de demoralizare a maselor
...
Traiesc si eu cu speranta ca dupa atata agitatie si atatea cautari, momentul in care voi avea un test cu doua liniute imi va aduce doar bucurie, certitudini, sperante, putere, impacare cu mine...Sper si eu, dar nu m-as mira ca abia atunci sa se declanseze o adevarata furtuna de intrebari fara raspuns
...Sa te tii atunci!
Pupici de la mine pentru voi!

ca eu te astept la "capatul tunelului" sa te sustin.
) m-am pomenit in fata unui fapt implinit, dar minunat, acela de a fi insarcinata. Nu apucasem sa trec prin faza de temeri, asa cum cred ca esti tu acum, dar oricum m-au cuprins indoieli de alt gen: voi fi o mama buna, oare nu voi fi exagerata sau poate nepasatoare uneori? Voi sti sa-l cresc cum se cuvine, in limitele lui prea-prea sau foarte-foarte? Si ... pe masura ce trec zile, orele si se propie momentul am tot felul de emotii contradictorii, teama, bucurie, incat nici nu mai stiu ce simt... Adica voiam sa spun, ca mai devreme sau mai tarziu toate trecem prin aceste faze. As vrea insa sa pot participa la bucuria vestii unei sarcini in ce te priveste si sunt sigura ca, chiar daca nu exista posibilitatea de a te privi in ochi, voi citi printre randuri stralucirea aceea aproape mistica a unor ochi cere asteptau "aurora boreala"...
...