Sarcina pierduta la 8 saptamani

[knarcisa22]

Buna ziua tuturor si imi cer mii de scuze daca acest subiect a mai fost vreodata discutat, dar simt nevoia sa vorbesc cu voi si sa ma descarc pentru ca imi vine sa mor........
Saptamana trecuta am pierdut sarcina (prima) dupa ce in urma cu 4 saptamani am fost internata in spital din cauza unor sangerari. M-au indopat cu injectii, dupa 3 zile de stat in siptal m-au trimis la un cabinet particular sa-mi fac un echo unde mi-au spus ca sarcina este bine asa ca mi-au dat drumul din spital. Acum, dupa alte 4 sapt. am fost iar la echo la acelasi cabinet din cauza unor noi sangerari. Imi spune ca asta nu este sarcina in 8 sapt. si pe deasupra ca sunt suspecta si de uter bicor. Imi vine sa mor. Cu rezultatul de la echo ma duc in spital la ginecologie si imi constata medicul pierderea de sarcina. Am uitat sa mentionez ca la primul echo pe care mi l-am facut la 3 sapt mi s-a spus ca este posibil sa fie gemeni, iar cand am mers la 4 sapt la echo mi s-a spus ca vezi Doamne am pierdut unul dintre copii la acele sangerari. Alt lucru care ma face sa fiu in mare ceata este ca in ziua cu avortul mi-a cazut pana sa ajung la ginecologie un sac in care era intr-o parte un cheag de sange cam de marimea unui bob de strugure si in cealalta parte ceva ca o pielita, cam cat o unchie dar cu forma de bebe. Urmeaza sa merg la un cabinet particular sa fac investigatii pentru ca in spital nu mi-au spus mai nimic. Pana atunci insa cu un sot care sufera la mii de kilometrii, pentru ca este in voiaj de o luna si un suflet atat de negru, simt ca o iau razana. Stiu ca sunt tanara (24 ani) si ca avem o viata inainte insa nu este corect. Avem 2 ani de la casnicie si acum cand a venit un bebe trebuia sa nu plece de la noi..............de ce a plecat?

[dragomir lucia]

of,doamne,narcisa,parca ma vad pe mine acum 3 ani.la fel am patit cu o sarcina oprita din evolutie.si la mine era primul copil si eram disperata sa-l am.dupa ce nu mi-a mai venit ciclu am facut testul,am vazut clar ca sunt gravida iar la 2 luni m-am dus la control.cu o zi inainte de a ma duce am avut o scurgere maronie dar multi mi-au spus ca poate sa fie o dereglare hormonala.cand de fapt ...........era copilul care in urma investigatiilor se pare ca se oprise din evolutie pe la 6 saptamani.toti doctorii la care am fost mi-au spus ca nu-si explica cum a stat aproape 4 saptamani mort in uter.cica ar fi trebuit sa am febra sa-mi fie rau,dar eu nu aveam absolut nici un simptom.a fost la trei medici in speranta ca macar unul sa-mi zica ca traieste dar din pacate toti mi-au spus acelasi lucru.am plans o saptamana dupa care m-am intors la servici,in speranta ca voi mai uita.dupa trei luni de la chiuretaj am inceput sa ma pregatesc de urmatoarea sarcina.din pacate nu a mai fost asa usor ca prima data.doi ani am facut tratamente si analize si echografii si de toate si tot nu ramaneam gravida.am luat o groaza de pastile si eu si sotul meu.........degeaba.cand ne luasem gandul s-a intamplat minunea.
tin minte ca sotul meu era pe masa de operatie cand am facu testul de sarcina.m-am dus intr-o fuga la spital ,abia ce-l scoteau din sala de opertie iar cand mi-am vazut fata si-a revenit pe loc.''este bebe,nu?'' m-a intrebat.si a fost.a doua zi eram la doctor.am facut pana la 6 luni injectii cu gravibinon si am luat duphaston pentru mentinere.toata sarcina am stat in concediu medical dar pana la urma a fost bine,a venit Stef pe lume si acum sunt mamica unui superb baietel de un an si doua luni.
aproape ca am uitat prin cate am trecut.Dumnezeu m-a rasplatit,stie el mai bine ce ne-a pregatit la fiecare in parte.
multa sanatate si curaj!

[knarcisa22]

Ooof, iti multumesc tare mult pentru raspunsul tau si ma bucur mult pentru tine si sotul tau si va doresc multa fericire. Ceea ce imi doresc pentru mine este sa vina un bebe cat mai repede si sper sa nu se lungeasca agonia atat de mult, asa cum ai patit tu. Ceea ce este si mai greu la noi este ca sotul fiind plecat cate 4 luni suntem obligati sa asteptam........si in vara pe 16 august avem si nunta asa ca desi va veni in ianuarie va trebui sa fim cuminti pentru ca imi este teama sa nu ma agit cu nunta fi fizic si emotional si sa aiba iar de suferit bebele. Ce-i drept ca daca pana acum noi nu eram asa de doriti in a avea un bebe si a venit pur si simplu umplandu-ne sufletele de bucurie, acum eu sunt cea care isi doreste enorm un bebe cat mai sanatos si cat mai repede posibil, dar........este dupa cum vrea Domnul asa ca voi astepta cu multa speranta o noua minune!

[knarcisa22]

Imi pare sincer rau pentru gafa pe care am facut-o.......
Caracteristic mie: sa ma grabesc asa ca am comis-o. Numele tau este Lucia si imi pare rau ca am gresit. Si inca ceva: noi acum 2 ani am facut doar cununia civila iar acum reusim sa facem si nunta religioasa. Am simtit sa va spun asta pentru ca in primul mesaj era ceva neclar. Cred ca sunt si putin cam ciudatica acum, poate din cauza ca sufletul meu este cum este. Iti multumesc pentru intelegere!

[dragomir lucia]

lucia,luciana........nu conteaza.iti multumesc pentru urarile de sanatate si daca te mei pot ajuta cu ceva.......oricand.copilul o sa vina cand va vrea,tot ce trebuie sa faci tu e sa te ingrijesti,sa te pregatesti atat fizic cat si psihic,sa-ti faci cateva analize,sa iei niste suplimente alimentare ,eventual.........tot ce trebuie facut inaintea unei sarcini.e foarte important sa fii ok atunci cand ramai gravida.
cu toate ca nici eu nu eram de acord cu planificarea venirii pe lume a copilului inainte de a ramane gravida mi-am facut un pic de ordine in viata,mi-am luat cam tot ce aveam nevoie,am zugravit si altele.
si eu as astepta pana dupa nunta,esti tanara si ai tot timpul din lume.
apropo,chiar vroiam sa initiez un subiect cu sotii care muncesc in strainatate.si sotul meu are o oferta si nu stim ce sa facem.e greu,cum rezisti fara el?noi suntem casatoriti de aproape 10 ani si nu am fost niciodata despartiti.acum ca a venit si Stef e si mai greu ,mai ales pentru el.pe de alta parte e un contract foarte bun.......of,ce greu e........
hai ca te-am plictisit destul.pupici!

[knarcisa22]

Buna din nou si sa sti ca as avea sa-ti spun cate ceva legat de o posibila plecare a sotului tau. Eu si sotul meu cand ne-am casatorit stiam foarte bine ca va veni o vreme cand va trebui sa plece pentru ca terminand UMC, asta ii era meseria. Nu spun ca nu este greu, este enorm de greu si uneori iti vine sa spui ca numic nu-i mai important in lume decat sa fi cu familia ta, sa-ti vezi copilul crescand si sa renunti. Insa intervine aici o mica problema: niciodata cu salariile din Romania nu vei ajunge sa traiesti asa cum o facem noi de cand sotul este plecat: planuri de a lua o masina noua sau o casa, in caz ca nu este sau este prea mica ori cu socrii, un concediu pe an. Aceste lucruri amintite de mine aici chiar daca te poti lipsi de ele si poti trai fara ele sau din mult mai putin sunt totusi lucrui care iti fac viata mult mai frumoasa si cu mai mult sens. Si mai este ceva ce noi am simtit pe propria piele: poti sa traiesti si in acest ritm (o perioada cu toata familia si o perioada fara) pentru ca omul in viata este capabil sa suporte multe si sa se adapteze la multe. Cand mi-a murit sora acum 7 ani am spus: cat de mult mi-as dori sa fie undeva departe, dar sa revina din cand in cand la noi si uite ca aceeasi situatie o traim noi acum. Insa fiecare persoana si familie cu felul sau de a suporta un eveniment sau altul asa ca niciodata nu o sa poti pune acest gen de problema intr-un tipar.
Mult curaj in a lua o decizie si fie ca cea luata sa fie cea care vi se potriveste cel mai bine si de care sa fiti multumiti.

[dragomir lucia]

sa stii ca nu esti singura cu care am discutat de treaba asta.am intrebat si neamurile ,socrii.......pe cine apuc.marea majoritate au spus ca e pacat sa rateze sansa asta.ce-i care au fost plecati au spus ca mai bine sa nu plece ca e foarte greu.
stii,noi nu o ducem chiar asa de rau.cu salariile noastre ne-am facut cam tot in casa,avem si masina si ne permitem si un concediu pe an.dar stii cum e omul,tot timpul vrea mai mult.iar cand ai un copil e atat de greu.ai sa vezi.in fine vom vedea.mersi pentru sfaturi!

[knarcisa22]

Ai perfecta dreptate si apoi, cum am spus, fiecare face in functie de cazul lui face cum simte ca este mai bine. Insa faptul ca sotul este plecat este o suferinta care poate fi suportata, iar cand este acasa totul este ca in rai. Apreciezi mult mai mult fiinta lui si viata ta. Si daca pleaca pentru mai mult nu este de condamnat pentru ca mereu vor fi mult mai multe lucruri pe care ti le vei dori si nu le vei putea avea din cauza banilor.

[Adriana Barta]

Si eu am pierdut nu o sarcina,ci mai multe.Cind imi pierdusem speranta,la 39 de ani am adus pe lume o splendoare de copil,frumos,inteligent,care ne lumineaza viata cu risetele lui.Pt aceasta a trebuit sa stau la pat tot timpul,iesiam rar la o mica plimbare,sotul meu a gatit,a facut curat ,m-a ingrijit,si nu numai,mi-a redat increderea si speranta ca baietelul se v-a naste sanatos.La inceputul sarcini am avut mari probleme,pierderi de singe timp de 3 saptamini,la 5 luni uterul era deja deschis,dar important e sa ai incredere in dr tau ginecolog si sotul tau sa fie alaturi de tine,sa te incurajeze si sa-ti mentina moralul ridicat.Noi avem nevoie de mult sprijin in timpul sarcinii.Sunt sigura ca vei reusi,important e sa-ti doresti acest lucru.In zilele noastre,medicina a facut pasi mari in acest sens.

[Adriana Barta]

[quote="dragomir lucia"]lume.
apropo,chiar vroiam sa initiez un subiect cu sotii care muncesc in strainatate.si sotul meu are o oferta si nu stim ce sa facem.e greu,cum rezisti fara el?noi suntem casatoriti de aproape 10 ani si nu am fost niciodata despartiti.acum ca a venit si Stef e si mai greu ,mai ales pentru el.pe de alta parte e un contract foarte bun.......of,ce greu e........
Nu-ti lasa sotul sa plece in strainatate,multe familii s-au distrus asa.Eu m-am stabilit in strainatate pt ca sotul meu nu e roman si ma ingrozesc de ceea ce vad aici.Ori plecati toti 3,ori nici unul.E pacat sa va despartiti doar de dragul banilor.