Bella-pagini de jurnal

[Bella*]

Salut fetelor.

Inspirata de treasure si de alte fete de pe forum care au deschis un jurnal aici, am decis si eu sa imi scriu gandurile, problemele...poate voi gasi un sprijin la voi...macar un sfat bun...poate alte fete care au trecut prin ce trec si eu.

O sa va spun cate ceva despre mine....In 15 februarie voi implini 25 de ani (uff...simt cum imbatranesc....parca numai ieri faceam 18 ani... )
Am terminat o facultate cu profil economic. Am un job si un iubit de aproape 2 ani cu care si locuiesc de cam un an si un picutz.
Planuim si sa ne casatorim poate anul asta sau la anul (astept cererea in casatorie....ca il vad ca el cam pregateste momentul).

Cum intre noi e o diferenta de 10 ani si cum el are un copil dintr-o casatorie anterioara esuata, ne dorim un bebel in viitorul apropiat...cam la anul ar trebui sa incepem sa lucram la proiect....

In urma cu cateva luni ne-am luat un catel ( dintotdeauna imi doream un catel ) si am grija de el ca si de un copil ( i-am luat hainutze , parfumel pentru catei...il rasfatz cu tot felul de bunatati). Si totusi, desi il iubesc pe gagautza mic ( ca abia are 6 luni, inca e pui mic ), totusi nu se compara cu bucuria unui copil.
Pe zi ce trece imi doresc tot mai mult un bebe mic....si posibilitati avem. Iubitul meu castiga foarte bine ( e drept, si munceste pe rupte pentru banii aia) ....de iubit ne iubim...am trecut impreuna peste toate problemele care s-au ivit.

Si o sa ziceti voi? Pai care e problema? Dati-ii drumul....apucati-va de bebe! (daca dragoste e, posibilitati materiale sunt....certificatul ala de casatorie poate sa vina oricand ).

Pai avem 2 motive care ne tin pe loc momentan:

1. Anul asta probabil ne vom muta in Germania pentru o perioada ( iubitul meu a prins un job foarte bine platit acolo) si mi-e groaza la gandul ca daca raman insarcinata fie aleg sa vin in tara la medicul meu fie va trebui sa caut un doctor acolo cu care o sa vorbesc fie in engleza fie prin semne

2. Starea mea de sanatate. Dupa o depresie acum 4 ani si una acum 2 ani, m-am pricopsit cu o gastrita anul trecut si cu nu stiu ce probleme ale colonului ( probabil sindromul colonului iritabil...cu balonari, crampe intestinale zilnice, dureri si stare de disconfort in abdomenul inferior, scaune moi )...cu niste infectii urinare care se repetau o data la 3 luni ( acu de vreo 6 luni nu am mai avut ).
Si, ca sa fie totul complet, din cand in cand m-ai am si niste stari aiurea de agitatie...cu mici atacuri de panica....

Merg la homeopat, iau tratament...deocamdata nu prea vad efecte....de gastrita am cam scapat pentru ca mananc mai des si incerc sa nu mananc orice prostii.

De mers la ginecolog...am fost! Uter ok, ovare ok la eco si palpare.
In septembrie, cand am fost la ginecolog, i-am spus ca la anul as vrea un bebe si sa imi dea sa imi fac analizele premergatoare unei sarcini. Zis si facut.
Hemoleucograma, VSH, Rh, Glicemie, Analize ficat, Toxoplasmoza, Chlamidia....raspunsul medicului : "Aveti niste analize nu bune, ci foarte bune!" Atat doar ca trebuia sa tratez un tricomonas aparut probabil de prin piscine sau de pe undeva ca nu il mai avusesem pana acum ( si cica nu se transmite doar prin contact sexual ci si prin alte mijloace).

Atunci inca nu aveam problemele asa mari cu colonul...doar niste balonari ocazionale....poate mi-au fost agravate de tratamentul cu Tinizol sau Atrican luat pentru tricomonas.

Asa ca in conditiile de mai sus...fa un copil!!! Evident ca nu o sa fac un copil pana nu imi simt corpul 100% pregatit pentru asta! Cu putin ajutor de la Doamne - Doamne, poate reusesc sa "ma repar".

Cateodata mi-e ciuda ca la 25 de ani am atatea probleme pe cap....Asta e urmarea modului meu de viata nesanatos...mese sarite (mancam putin dimineata si apoi pana seara pauza)...abuz de medicamente ( mai ales antibiotice)....si uite asa s-au sensibilizat si stomacul, si intestinele mele.
Cateodata ma apuca plansul cand ma gandesc ca poate eu nu voi putea avea un bebe vreodata...
Dar, incerc sa imi revin si imi spun : nimic nu e imposibil, nu?!

Ma gandesc ca sunt multe femei care au avut probleme de sanatate .... sau poate le-au spus medicul ca nu vor putea avea vreodata copil...si totusi au putut....
poate pentru ca si-au dorit foarte mult asta...
poate pentru ca Doamne - Doamne mai face si minuni...
sau poate pentru ca uneori trebuie sa ne amintim ca un copil este o mare MINUNE!

Cam asta ar fi povestea mea...Sunteti binevenite cu incurajari, sfaturi, experiente ale voastre sau ale prietenelor....Sper ca totul va fi bine pana la urma si ca intr-o buna zi va voi anunta si eu ca strang in brate o comoara mica...puiul meu!

V-am pupacit

[Marinela72]

Este o vorba, Bella: atunci cand iti doresti cu adevarat ceva, se va implini. Traiesti o poveste de dragoste frumoasa, esti tanara si chiar daca anumite probleme te impiedica sa fi pe deplin multumita cu atat mai mare va fi victoria ta. Ai grija de sanatate, rezolva micile probleme si atunci cand bebe va veni te vei simti mai puternica, mai hotarata, mai tare. Pentru ca atunci vei sti ca mana aceea de om are nevoie de tine...si nu exista alt sentiment mai minunat pe lumea asta.
Te felicit pentru hotarare, eu la 25 de ani inca mai copilaream si nu ma gandeam la un copil...
O seara buna si mult curaj!

[DRIANA]

Buna seara, bella!!! Si bine ai venit pe forum si la jurnale!
Te felicit pentru faptul ca iti doresti un copilas si am convingerea ca nu peste mult timp la semnatura ta va aparea un ticker care sa-ti arate saptamanile de sarcina. Este insa foarte bine ca intai te pregatesti pentru acest bebelus...ca el/ea sa apara atunci cand esti tu pregatita, atunci cand partenerul tau de viata e pregatit.
Cat despre problemele de santate..ele exista, intradevar, dar e bine ca le-ai descoperit la timp si ca le poti trata sau tine sub control.

[Bella*]

Multumesc mult Marinela pentru cuvintele frumoase.

Azi noapte abia am adormit pe la ora 4 dupa ce am luat si un calmant ( ca ma durea burtica si nu puteam sa dorm...problemele astea intestinale nu imi dau pace)
Azi m-am simtit ceva mai bine decat ieri....am papat doar carne fiarta , supa de morcovi si orez fiert....in speranta ca o sa mai imi treaca. Au mai trecut durerile dar ma simt destul de slabita....avand tranzitul intestinal dereglat rau, probabil ca am pierdut si saruri si vitamine importante.

Poate e si din cauza ca in ultima saptamana tot pe la 3 noaptea m-am pus sa dorm....probabil ca si oboseala imi accentueaza problemele cu intestinele.

Dar trec eu si peste asta incet incet....o sa vad daca e nevoie si de un consult de specialitate....oricum, colonoscopie nu fac decat in ultiam instanta. Poate discutia cu un medic gastro-enterolog va lamuri situatia.

O sa rasara soarele si pe strada mea....

V-am pupacit

[ilinca_mioara]

Bine ai venit in randul celor cu jurnale, si nu numai!

Eu nu pot sa-ti spun decat ca Dumnezeu chiar face minuni, si daca va fi sa fie..va fi!
Dar, bineinteles...ai grija de sanatatea ta intai si tot ceea ce poti face pentru ea, fa!

Bafta multa si mai asteptam vesti!

Sanatate multa! Pupici

[mischaela]

salutare,
incep citand-o pe marinela...la 25 de ani copilaream....
citesc la tine in pagini si nu gasesc problema.
Esti la inceput de viata, ti-ai cladit-o binisor, esti iubita, traiti binisor...o sa fi si mai bine ... crede-ma ca in timp le vei avea pe toate. Conditia majora este ... sa vreti amandoi acelasi lucru.
Sa stii ca problemele de sanatate au rezolvare.

Mult succes si un an frumos cu multe realizari.

[Bella*]

Multumesc dragelor pentru incurajari.
Ma bucur tare mult ca am deschis acest jurnal...am mai incercat eu sa incep un jurnal intr-un caietzel...dar parca e altfel....acolo iti scrii gandurile dar nimeni nu iti trimite incurajari inapoi...nimeni nu te sustine...esti doar tu si pahginile goale pe care le umpli cu cate un gand.

Pana la urma am renuntat la jurnalul "clasic"....si cum oricum sunt o "maniaca a calculatorului" , varianta de "jurnal online" e nemaipomenita! Si ce daca e un forum public? Ce daca gandurile, problemele mele, trairile mele vor fi citite de oricine....cu atat mai bine! Pentru ca orice problema trece mai usor atunci cand ai sustinere din partea cuiva...fie prieteni reali sau virtuali...o vorba calda, un gand bun face bine intotdeauna.

Nici azi noapte nu am prea putut sa dorm ( m-a apucat si o durere de stomac si apoi o durere de cap ca imi venea sa mor )...dar am recuperat somnul de dimineata. Am papat ceva mai bine azi, am luat si niste vitamine (care o sa mai imi repare din deficitul creat de tranzitul intestinal prost)...
Sper ca maine sa ma simt mai bine si zilele urmatoare sa fiu ok.

Mi-e ciuda ca mi-am facut-o cu manuntza mea....toate problemele mele de sanatate de acum sunt o combinatie intre : sarit mese, antibiotice prea multe ( cand tot faceam infectie urinara ii dadeam cu Cuminol la greu iar ultiam data cu Zanocin)...citrice in exces ( foarte rau daca ei gastrita) ...si o portie uriasa de stresssss si consum nervos!

Dar, pe anul asta mi-am facut niste promisiuni pe care o sa le scriu si aici ca sa nu le uit :
1. Nu ma voi mai stresa INUTIL (nimic nu merita atata stres incat sa imi stric eu sanatatea)
2. Nu am sa ma mai cert cu cei dragi mie (in special cu iubitul meu ca anul ce-a trecut i-am cam facut capul calendar cu lucruri inutile)
3. Nu o sa mai sar peste mese sub nici o forma
4. Nu o sa mai mananc de la Kfc sau Mc ( in ultimii doi ani am mancat cam de doua ori pe luna de la ei si e a naibii de proasta mancarea - proasta pentru organismul nostru)
5. O sa ma apuc de sport (ca in ultima vreme sunt cam "ruginita")
6. Vreau sa ma ingras vreo 2-3 kg (acum am 1.72 si 55 kg - anul trecut am slabit de la 58 la 55 kg si totusi sunt cam slaba)
7. Voi fi mai OPTIMISTA (o sa alung de la mine toate gandurile negative)

Viata e frumoasa, depinde cum o privesti!

V-am pupacit

[bibishka]

La multi ani,Bella!
Interesante promisiuni, pot spune ca ai pus punctul pe i. daca te-ai putea tine de ele ai reusi sa treci peste problemele tale. la tine nu-i nevoie decit de timp si putina rabdare pt ca iti dai ff bine seama de la ce sunt si asta e un lucru bun in astfel de situatii.
ti-am scris un pm....am sa revin si cu altul ....

pupici

[Bella*]

Dar sa raspund putin si la ceea ce mi-ati spus voi.

Marinela, michaela...e drept, am 25 de ani si poate e cam devreme sa te gandesti la copil....cand ma gandesc ca multe dintre voi, mamele de pe forum ati avut primul bebel pe la 28-30 de ani.
Eu nu zic ca acum TREBUIE sa il avem .... si totusi mi-as dori ca pana la 30 de ani sa am si eu o buburuza mica.
Incerc sa gandesc in perspectiva...daca nu se prinde bebe din primul an...daca (cum e situatia din prezent) am unele probleme ce trebuie rezolvate inainte de a ramane insarcinata?
Tot ce imi doresc sa am un corp sanatos care sa imi permita sa duc o sarcina ( sau doua daca o sa imi placa mult cu primul bebe ) si sa vina bebe pana la 30 de ani (preferabil).
Dar, dupa cum am citit pe acest forum, Doamne- Doamne ne da bebe atunci cand ne simtim pregatite si atunci cand considera El ca meritam....si daca meritam!

DRIANA.....sa dea Dumnezeu sa fie asa cum spui tu si , intr-o buna zi, sa ma laud si eu cu un ticker la semnatura (nu de alta dar tare dragi imi sunteti cele care aveti cate un ticker si poze cu puiutzii vostri)....Si eu zic ca bine e sa identific orice problema de sanatate si sa o tratez din timp...si apoi vom mai vedea.

treasure...cum ti-am spus, esti un exemplu pentru mine...te admir pentru optimismul tau, curajul si puterea ta de a trece peste toate. Tie ti-a facut Doamne-Doamne un cadou minunat pentru ca ai meritat .... daca voi merita si eu, voi primi si eu intr-o buna zi o minune mica roz sau albastra

V-am pupacit

[Bella*]

Da babishka...eu cam imi identific problemele din timp (sper eu).

In 2002, bunica mea a murit ca urmare a unui cancer de col uterin operat in 1996....m-a marcat TERIBIL sa o vad cum se stringe incet...cum se usuca....cum un om de 80 de kg a ajuns la 40 KG...in fine.....probabil ca nici celui mai aprig dusman al meu nu i-as dori o boala atat de crunta!

A fost ca a doua mama a mea ( de fapt ea m-a crescut de la cateva luni pana pe la 5 ani si pana la vreo 14 ani toate vacantele mi le petreceam impreuna cu ea si bunicul meu la tara.

Deci nu pot sa spun ce gol imens a ramas in sufletul meu cand am pierdut-o...si cate regrete...pentru fiecare zi in care am suparat-o ( ca am fost o proasta si am suparat-o de multe ori).

Durerea a trecut cu timpul...golul s-a mai umplut pentru ca inca au ramas multi oameni dragi in rma mea...a ramas insa o FOBIE DE BOALA enorma....si de fiecare data cand ma simt mai rau, ganduri negre imi vin in minte "daca am si eu aceeasi boala ca si ea?"
Si ma apuca panica...si imi trece pentru ca merg la medic si imi fac analize (cam o data la 6 luni)....pt ca analizele de sange de obicei arata daca ai o infectie mare undeva....si analizele imi ies ok, evident!

Bunica mea a mers cam tarziu la medic...si probabil am ramas cu acesta trauma...ca daca nu mergi din timp la medic , va fi prea tarziu..."

Si poate asta e motivul pentru care sunt hiper atenta cu sanatatea mea....si uite, cu toata fobia asta e mea de boala, tot am reusit sa ma imbolnavesc (din cauza ca ma stresez prea mult, pun la suflet prea multe si am un mod de viata extrem de nesanatos)....totusi, sa speram ca nu mi-am dat seama prea tarziu ca am distrug singura!

Pupici