by judith1975 » Fri Nov 23, 2007 4:32 pm
Buna fetelor , nici eu nu pot sa le inteleg pe femeile care isi abandoneaza copiii.Acum doi ani si ceva am fost internata cu Raul la Spitalul de copii din Timisoara ,pentru niste investigatii.Am vazut acolo un astfel de caz:era internata , ca si noi , o "individa" (nu gasesc alt termen) care pur si simplu nu avea nici un sentiment pentru copilul ei , nascut si asa cu probleme. Pana si asistentele erau socate de comportamentul ei , de felul in care "ingrijea" copilul , tragea de el parca ar fi fost o papusa de carpa. chiar spunea in gura mare ca vrea sa-l abandoneze in spital , fara nici o remuscare , tipa la el , cand ii dadea sa manance copilul varsa imediat etc.Sincer , si mie imi venea sa o iau la palme , una din fete i-a si spus cateva , dar din pacate , cu un asemenea "specimen" nu se putea discuta.Noroc cu d-na dr.Pop , sefa de sectie , care s-a ocupat foarte mult de copil (de altfel , de toti copiii de acolo).Tare as vrea sa stiu ce s-a intamplat cu acel copil!
Eu cred ca , in astfel de cazuri este mai bine ca ei sa fie luati de langa niste mame inconstiente , care cred ca ar fi in stare de cele mai mari atrocitati vizavi chiar de propriul copil.Acesti copii au nevoie de o familie care sa-i ingrijeasca si sa-i iubeasca si din acest motiv ar fi bine ca legea adoptiei sa ofere familiilor fara copii sansa de a infia unul fara atatea tergiversari si formalitati inutile.Bineinteles ca trebuie verificata familia care vrea sa infieze un copil , dar nu cred ca se justifica aceste lungi perioade de asteptare , in timp ce in orfelinate si camine de copii abandonati conditiile sunt mai mult decat precare.