Indiferent daca sarbatorile de iarna inseamna o vreme in care nu lucrezi, o vreme de a sarbatori cu prietenii, a cumpara cu frenezie daruri pentru a le da celor dragi, o comemorare religioasa sau toate astea la un loc, nu pot sa nu astept cu nerabdare venirea Craciunului...Impodobirea bradului, mirosul de cozonac si mar copt, de scortisoara si mancaruri traditionale, zarva copiilor ce pleaca la urat si zapada scartaind sub talpi, zambetul copilei mele si emotia asteptarii cadourilor, obrajii ei rosii piscati de gerul de afara in care parca ma vad pe mine cu atat de mult sau atat de putin timp in urma.
Asa au trecut anii, asteptand mereu Craciunul, de la emotia copilariei pana la fiorii adolescentei, de la acei ani fara griji, pana la implinirea si bucuria ce le simt acum...Imi amintesc de seara de ajun in care asteptam venirea mosului, cum niciodata nu reuseam sa stau treaza si sa-l vad cum aseaza daruri sub brad si cum dimineata alergam in pijamale, cu parul ciufulit si ochii inca adormiti sa vad ce cadouri am primit.
Timpul a trecut si odata cu el, am invatat si placerea de a darui. Daruri...mai mult sau mai putin frumos ambalate, mai mult sau mai putin pretentioase si scumpe dar cu siguranta in fiecare cadou caut sa pun iubire, grija, multumire, dragoste, liniste, speranta... Voua celor dragi...si pentru voi!






Eu cand m-am intors de la parinti(cand l-am lasat pe Alex ca sa terminam cu mutatul) am inceput sa plang de necaz ...muncitorii plecasera si eu vedeam numai parti negative,numai chitul pus aiurea pe rosturi,numai chestii neterminate...adica orice numai pe ansamblu nu...Vreau sa spun ca acum mi se pare ca au lucrat foarte bine,ca baia mea arata foarte bine,ca rosturile sunt egale....Chiar ii pot recomanda oricui cu caldura,au fost oameni ca lumea
Stresul si nerabdarea ma faceau atunci sa vad totul in gri...poate chiar negru...





