Certuri intre soti. Motiv:parintii

[raluca80]

"Nu vrei sa vina mama la noi?! Nici parintii tai nu mai au ce cauta aici!" s.a.m.d.
Astfel de discutii pe cat sunt de penibile, pe atat de des se intampla, parca mai des dupa aparitia unui copil in familie si fac mult rau... am auzit si de divort pe tema asta...

Cum am putea sa le prevenim? Aveti idei, solutii, experiente traite?

[ralucaolga]

Offf, din pacate se intampla des astfel de probleme, cu reprosuri intre soti din cauza socrilor. Din pacate nu stiu ce rezolvari ar putea fi. Timpul, se zice ca timpul le rezolva pe toate. Reprosurile repetate nu sunt bune, duc la instrainare intre parteneri si la incoltirea ideii ca socrii au ceva impotriva ta. Nici abtinerea nu e buna. Eu cred ca o rezolvare ar fi o discutie normala, fara reprosuri care sa puna corect problema si apoi ignorarea acestor discutii. In definitiv am ales sa ne casatorim cu o persoana, nu cu parintii ei/lui. Asa ca nu are rost sa ne stricam convietuirea pentru parinti.
Asta in cazul in care sotii stau singuri. Daca stau cu socrii, se complica rau lucrurile.

[lili_ang]

Cred ca sunt inevitabile! Cel mai rau este atunci cand nu exista comunicare intre cei doi soti si capacitatea de a purta o discutie calma si civilizata si chiar putin autocontrol!
Eu de exemplu, am invatat doua lucruri importante: 1. niciodata, dar absolut niciodata nu o vorbesc de rau pe mama lui in fata lui (desi aparent imi tine partea, nu stii ce e in sufletul lui, pana la urma ea e mama, o iubeste de mai multa vreme decat pe mine) si 2. cand am o nemultumire legata de maica-sa i-o zic intai lui sa vad ce ma sfatuieste, cum sa procedez, in fond el o cunoaste mai bine! Si inca ceva ce m-a invatat el si functioneaza excelent: Zi ca ea si fa ca tine! Mama mia, din cate situatii naspa m-a scos chestia asta! Ziceam da da, sa nu se supere si cand pleca evident, faceam cum ma taia capul!

[alovel]

Noi ne vedem foarte rar cu mama lui: odata la cateva luni, asa ca nu prea sunt probleme. Nu ne certam din cauza asta, caci oricum sotul meu a fost mereu de partea mea.
Dar cu toate astea ea asa ca persoana ma enerveaza profund. Nu mi-a facut nimic, nu mi-a zis niciodata nimic, e f. la locul ei si cu toate astea imi displace rau de tot!!
Cred ca e ceva organic! Bine ca am noroc de un sot care nu o ridica in slavi pe mama lui!

[ramonaco]

Sunt in aceeasi situatie cu Alovel...As spune mai multe,dar daca incep...nu ma mai opresc.Ideea e ca nu ne certam pe tema asta.

[Pitic]

Da' si io pot sa spun ca ma confrunt cu "problema" mamei LUI.
Nu mi-a facut nimic, se poarta foarte frumos daaaar o simt ca eu cum gresesc cum TREBUIE sa mi se dea in cap. si asa cu zambetu' pe buze. Ceea ce e foarte frustrant pt mine. Pentru ca eu ma abtin sa ii ard si eu cate una ca sa nu il pun pe omul meu la mijloc. si innebunesc de nervi si am ajuns sa imi doresc sa nu mai ajung pe la el pe acasa din cauza asta. Faza e ca anul acesta el vrea foarte foarte mult sa facem Pastele la ai lui si nu la ai mei si pur si simplu ma ingrozeste ideea. Ca sarbatoarea mea aducatoare de liniste si pace in suflet sa imi aduca doar nervi si amaraciune. :)
In rest toate bune si frumoase cand greseste ea nu se discuta si nici nu isi aduce aminte. NOI doi discutam dar ea parca e pe alta lume. Cand e ceva de comentat la adresa mea o face cu tot sufletu'.
Aiurea.
Va pupa Pitiiiiiiic!!!