by robertzica » Fri Sep 26, 2008 8:12 pm
Si fetita mea a adormit la san pana la 1 an si o luna - cat am alaptat-o. In maternitate ne-au sfatuit sa ii trezim cand adorm la san si sa ii punem semiadormiti in patut ca asa se obisnuiesc sa doarma singuri. Oricat am incercat sa o trezesc nu am reusit asa ca... mi-am spus ca voi rezolva problema asta la momentul potrivit.
Cand a venit momentul intarcatului mi-a fost groaza de faptul ca o lasam fara cea mai buna prietena a ei "tzatzi" dar si pentru ca ramaneam fara "instrumentul" de adormit. Am incercat tot felul de tehnici: leganat, plimbat, muzica, povesti, pus in patut (asta nu a tinut deloc pentru ca urla pana se trezea de tot in loc sa adoarma asa ca... dupa 2 incercari nereusite am renuntat). Atunci... am luat-o langa mine in pat. Pur si simplu ne pupam, ne iubeam, se mai agita putin si adormea. Dupa ce adormea eu o puneam la ea in patut. Asa... copilul adormea fara sa fie stresat, ne odihneam si eu si tati plus ca dormea la ea in patut. Acum vreo 2 luni, cred... a cerut singura sa ii dam lapticul si sa o punem in patut. De atunci adoarme la ea in patut si asta e. Ziua cand ii este foarte somn se aseaza la noi in pat si adoarme singura.
Sincer, eu nu sunt adepta solutiilor "lasa-l sa planga pana face ce trebuie", cred ca in toate trebuie rabdare si incredere in copil dar, mai ales, nu trebuiesc facute comparatii sau cautate solutii generale. Fiecare copil este un individ aparte si trebuie tratat ca atare.
Alinushnou, eu mi-am tinut fetita in brate cat a vrut ea si o tin si acum atunci cand simte nevoia. Totusi este un copil foarte independent... nu cere in brate decat atunci cand se simte rau sau cand oboseste altfel... are atatea lucruri de descoperit ca nu prea are timp de mine.
Eu cred ca un copil care primeste tot timpul afectiunea de care are nevoie (fara sa fie respins din motive gen "nu il tin in brate ca se invata asa" sau "nu sunt genul de mama care sa-si tina copilul in brate prea mult" etc) ajunge intr-un punct in care singur isi cauta calea catre independenta si, in acelasi timp, stie ca la parintii lui gaseste oricand iubire si intelegere. E normal ca atunci cand nu primesti atata afectiune cat ai nevoie sa nu simti nevoia sa te rupi. Fetita mea a demonstrat din plin aceasta teorie....