Jurnalul Luciei

[dragomir lucia]

azi sunt bulversata si nu ma pot decide ce simt.sa fie speranta sau oare incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca in curand o sa-mi iau adio definitiv.simt o pace si nu stiu daca e bine sau nu.parca ma simt vinovata pe de o parte,nici eu nu mai stiu.
doar cand inchid ochii si mi-l imaginez in patul de spital ma bufneste plansul.dar nu mai vreau sa ma vada ce-i din jurul meu plangand,o fac pe ascuns.
nu stiu cum o sa treaca saptamana asta sa vedem daca raspunde la tratament,momentan nimeni nu are voi sa se duca la spital pentru ca-l agitam si nu are voie.
faptul ca sunteti alturi de mine si cand deschid jurnalul va citesc cuvintele de incurajare ma ajuta sa merg mai departe.
sper sa vin cu vesti bune.
va pup!

[carstea_diana]

Si noi te asteptam cu vesti bune. Mai e o zi pana vineri...cum se descurca tatal tau? Raspunde bine la tratamentul pe care s-au decis sa i-l administreze?
Sper din tot sufletul ca da. Iti doresc sa fii tare si sa nu renunti la speranta.
Ma bucur din suflet ca (macar un pic mic mic) te ajuta gandurile noastre. Si imi pare sincer rau ca nu putem face mai mult sa te ajutam.
Pupici pentru bebe si numai bine!

[dragomir lucia]

buna fetelor!maine vom afla daca a trecut cu bine de acest tratament.Dumnezeu stie ce fel de tratament e ca au fost nevoiti sa-l lege de pat ca se cobora si vroia sa plece.acum cateva zile nu era in stare sa deschida capacul la sticla de sana iar in urma tratamentului s-a ridicat din pat si a sarit la o asistenta .nu mai stiu,ori durerile sunt insuportabile,ori cine stie ce contine tratamentul de-i dau starea asta.doctorii au spus ca toti pacientii sunt legati cand li se administreaza acest tratament.groaznic,ingozitor,mai bine ca nu l-am vazut in starea asta,au fost surorile mele si au ramas marcate,mai ales ca el le implora sa-l dezlege.au vorbit cu doctorii dar nu s-a putut. si nici sa ne mai ducem la el nu ne mai da voie pe aceasta perioada pentru ca se tulbura si nu are voie.
va multumesc ca-mi ascultati problema si ca ma sustineti.sper din tot sufletul sa fie bine,sa revin cu vesti bune.
sa aveti o zi buna!

[Marinela72]

Imi pare rau...nu cred ca vreun cuvant de pe lumea asta te poate alina acum. Neputinta doare...neputinta ca nu putem face nimic pentru a le alina suferinta. Sa fi tare si alaturi de el, cu siguranta are nevoie de voi.
Sa auzim de bine, pe curand!

[ilinca_mioara]

Ca si Marinela si celelalte fete..ma uit la mesajele tale, plang..si nu stiu ce as putea sa scriu ca sa-ti alin fie si doar pentru o secunda durerea.
Te inteleg prin ce treci....oarecum am simtit-o pe mana mea. Acum 3 ani eu am fost cea care a trebuit sa primeasca rezultatul biopsiei mamei mele, careia i se extirpase un polip de pe col. Era la limita intre malign si beningn. Solutia..histerectomie totala...insa nimeni nu ne-a garantat ca boala nu va reapare....Exista o teama permanenta in sufletul meu..am avut cazuri in familie....
Deci stiu ca e imensa durerea, cuvintele sunt de prisos..dar ne gandim la tine si la tatal tau!

[gacris]

Lucia,din tot sufletul sper sa primiti vesti bune.

[carstea_diana]

Ma alatur si eu fetelor...si te rog sa ne dai vesti bune despre tatal tau!
Cred ca toate ne-am rugat pentru el (si pentru tine). Fii tare si nu renunta sa speri!
Exista acolo sus, undeva, o stea norocoasa pentru fiecare dintre noi si cu siguranta e si a tatalui tau.
Te pupam si asteptam sa ne spui ca e mult mai bine!

[dragomir lucia]

buna fetelor!ma bucur ca-mi cititi jurnalul si ca sunteti alaturi de mine.am si ceva vesti si vreau sa sper ca sunt spre bine.tratamentul pe care i l-au administrat se pare ca da rezultate.cu toate ca bine nu cred ca se mai face cel putin indraznim sa speram ca v-a mai trai un timp.cat?cat o vrea Dumnezeu.
din pacate tot legat il tin pentru ca l-au dezlegat si primul lucru care l-a facut a fost sa-si smulga perfuzia.imi fac impresia ca e terminat cu nervii si ca nu mai suporta situatia si vrea sa moara.dar asta nu decidem noi ci Cel de sus.
acum nu ne ramane decat sa speram ca v-a sta cat mai mult printre noi.acasa nu v-a putea veni pentru ca ar da microbul la toti,iar noi cei care am intrat in contact cu el v-a trebui sa ne facem testul.
cam asta e situatia,sincer m-am mai linistit.nu mai simt moartea atat de aproape.
vin sarbatorile si pentru noi a fost mereu cea mai frumoasa perioada din an.vreau sa o simt asa si sa mai uit de necazuri.
as vrea sa-l pot ajuta mai mult dar aici e numai vointa Domnului.

va imbratisez pe toate!

[dragomir lucia]

azi e luni,inceput de saptamana si eu incep pe zi ce trece sa-mi revin din starea de neputinta si disperare de acum o saptamana.fiecare zi incheiata imi intareste credinta ca totul va fi bine si ca vom depasi orice situatie.nu mai simt asa aproape mirosul mortii,nu mai tresar de cate ori suna telefonul si nu imi mai imaginez cum ma suna de la spital si imi spune ca a murit.uneori si doctorii se pot insela dar de data asta au facut-o lata.pai cum sa spui tu aduceti preotul urgent ca nu se stie daca mai prinde ziua de maine?iar noi bineinteles ca l-am adus ,i-am cumparat totul pentru inmormantare,mai putin sicriul.........Doamne Dumnezeule..........plus ca ne-a chemat pe toti sa ne luam ramas bun de la el,iar capacul a fost ca stateau cu lumanarea pregatita ca nu cumva sa moara fara lumanare.de atunci a trecut o saptamana si ceva,iar el e in tratament si daca nu ii cedeaza inima cine stie cat va mai trai.iar acum toti medicii se minuneaza cum de a scapat.iar noi ce-i de acasa?
in fine,zilele omului nu le stie nimeni.e foarte greu cand ti se spune ca cineva drag mai are putin de trait,mai bine nu stii.si mai ales cand el e constient ca nu mai are mult si se va desparti de viata de pe pamant si de ce-i dragi.
cat de dura e viata uneori............

[adeluta75]

Da..viata e dura si te loveste cand nu te astepti..cand crezi ca tot universul e al tau, atunci se intampla o nenorocire....
Si mie dupa o perioada cand imi merge bine ma intreb ..oare ce ma mai asteapta?
Noua celor care am trecut prin asa ceva ,te intelegem poate mai bine decat crezi..e la fel cu experienta de a fi mama...e un sentiment unic,de neanlocuit...asa e si sentimentul mortii..cu nimica nu se poate compara.
Eu vreau sa iti spun ca sunt alaturi de tine indiferent de ce va fi....nu vreau sa-ti dau sperante si sa fi dezamagita, dar nici nu pot sa iti spun sa nu speri...dupa cum ti-am mai zis doar dumnezeu decide cand ne vine sfarsitul.
E bine totusi ca e un om rezistent fizic....daca ar fi si psihicul tare ,ar fi si mai bine,pt ca foarte mult conteaza in lupta cu boala lui..dar probabil faptul ca e tintuit de pat il descurajeaza si mai tare..nu toti oamenii rezista psihic la tratamente asa dure.
Stiu cum e...intr-un fel e mai bine ca nu esti acolo si nu vezi totul...ca eu am vazut si sunt marcata pe viata..de aceea urasc spitalele din tot sufletul!!!..nu as putea lucra acolo nici o secunda.
E TARZIU..ma opresc aici..dar sa sti ca citesc tot timpul ce scri despre suferinta ta...ai grija de tine si capul sus orice s-ar intampla.