E greu...poate totusi vreodata se va revansa, am intalnit cazuri. Poate va umple camera cu jucarii, cu baloane si flori...poate va regreta timpul asta pierdut aiurea, departe de voi. Cine stie? Sa-ti dea D-zeu puterea sa faci ce este mai bine pentru voi, sa ierti si sa treci mai departe daca asta vei simti, sau sa ii inchizi usa in nas. E normal sa il fi asteptat, poate undeva in sufletul tau il vei astepta o viata...
Irinuca va creste, va invata sa creasca fara el...ii va fi greu dar stii cum e, nu poate duce dorul la ceva ce nu a avut. Si el a ales asta, sa piarda perioada cand se creaza cele mai puternice legaturi intre copii si parinti. Refuzul asta de a sta aproape de acest copil mi se pare de neiertat...nu trebuia neaparat sa ramaneti impreuna daca nu se putea, dar putea sa vina sa vada fetita, sa accepte ca este tata. Cum poate trai cu asta, este ca un abandon, scuza-ma, nu imi da dreptul nimeni sa judec pe altii...oare care este povestea lui? As fi curioasa sa o aflu, as fi curioasa sa aflu ce ar putea spune ca sa se apere. Pentru ca nimic nu justifica ceea ce a facut.