Depresia postpartum

[oanadd]

cateodata cuvintele par asa de seci, fara sens si nepotrivite. nu reusesc sa exprime nimic din ceea ce sufletul nostru simte. poate ca nu mai este totul cu aceiasi intensitate insa sigur este la fel de profund. ne grabim. spre ce anume? spre diferite idei pe care le avem despre fericire. poate la sfarsit vom zambi si vom realiza ca totul a fost spre bine. poate vom avea regrete. dar suntem datori sa traim viata pana la final, asa cum credem noi de cuviinta ca este mai bine. ma bucur ca speranta este iar vie in sufletul tau. stii sigur zicala aia cu esentele tari, nu? asa esti tu pentru tine? esenta tare in sticluta mica. felicitarile mele pentru tot.

[ilinca_mioara]

Am citit ce ai scris draga Marinela....si am plans, cum n-am mai plans demult.
M-a impresionat dragostea dintre tine si sotul tau, o dragoste adevarata, cum poate doar in carti mai intalnesti! Nu credeam sa mai existe asa ceva in realitate.

Felicitari sotului tau pentru ca stie sa te faca atat de fericita, chiar daca e atat de departe.

Te pup, pe tine si pe Alex si va dorim, eu si Irinuca, o viata frumoasa, fericita si multa-multa iubire!!!!

[adeluta75]

Fetelor e posibil ca depresia postparum sa se instaleze la apropae 2 ani dupa nastere..mentionez ca eu nu am fost depresiva deloc dupa nastere..dar parca acuma ma apuca toti dracii..nu stiu ce am....am crezut ca toamna e de vina sau lipsa de lumina fiidca e ziua mica.
S-a confruntat cineva cu depresia asa tarziu?

[oanadd]

adela, cred ca nu ai observat ca asta e jurnalul marinelei. desi el se numeste depresia pos- partum.
pentru tine

[adeluta75]

IOI..MIi de scuze..eu am dat cautare si nu m-am uitat unde e incadrat subiectul...mersi Oana...imi iau catrafusele si ma mut in alta parte

[oanadd]

[Marinela72]

Hello...numai eu puteam sa imi numesc jurnalul in asa fel incat sa creez incurcaturi. Nici nu era un jurnal la inceput...dar daca nimeni nu zicea de depresia cu pricina am zis eu...
Si uite-asa se nastea o poveste.
Azi este episodul 1286...sau poate 3295, nu mai stiu, oricum episodul se numeste depresia dupa ce ramai fara permis de conducere. Manifestari?
1. Uimire: de ce ma opreste oare?
2. Consternare: cine eu?
3. Socul: ma lasati fara carnet?????
4. Furia: mama ei de politie romana!
5. Comentariu: hai domnule ma lasi odata sa plec acasa?
6. Lacrimi: destule
7. Finalul: beeeep! din pacate nu se poate scrie aici.
8. Deznodamantul: o luna de mers cu microbuzul, tramvaiul, troleul si actualizarea cunostintelor muzicale in domeniul manelelor.

De-aia zic eu ca nici prea multa relaxare nu e buna: dupa weekend-ul petrecut la munte, dupa 3 nopti de cantari, dansuri, suete si alte asemenea manifestari, am uitat sa cobor cu picioarele pe pamant. Si uite cu ce m-am ales...aloooo, doamna draga, trezirea!

[ilinca_mioara]

Nu stiu daca te ajuta la ceva dar...eu am masina, am carnetul in buzunar, dar circul pana la birou cu 101! Si nu pentru ca mi-ar place in mod deosbiet manenele, dar pentru ca am si eu grija de nervii mei...pai de ce sa-mi mai descarc nervii la volan, cand pot sta lejer in 101 si sa-l las pe sofer sa-i injure pe toti de mama, tata, sora, frate si mai stiu eu ce neam????

Haide, lasa..ca o luna trece repede!

[Marinela72]

Suspendarea expira pe 5 ianuarie...de pe 16 dec sunt in concediu, asa ca nu e tragedia prea mare. Si vreau sa ma bucur de vacanta la Viena din plin.

[mary_lou]

M-am distrat mai Mari de spusele tale!!!