by mamitzu » Fri Nov 02, 2007 12:55 pm
Cine sa stea singuri? Copiii nostri? Doamne fereste! Zilnic imi puneam mintea la contributie ce jocuri sa mai scornesc ca sa-mi pot face si treaba si nici s-o las pe mititica mea cu ochii pe pereti. In perioda in care mergea doar cu premergatorul era umbra mea peste tot. Cind eram la bucatarie ocupatia ei principala era usa frigiderului. Il inzorzonasem ca pe un pom de Craciun cu tot felul de chestii magnetice: fructe, legume, animale, litere, cifre, personaje de desene animate, ce mai, o varza totala. Le muta dintr-o parte in alta si vorbea cu ele pe limba ei. Si eu, pe limba mea, aveam pretentia ca-i tin lectii de bucatarie. Cind se plictisea de astea, umpleam taburetele de la bucatarie cu tot felul de carticele pliante. Cu un ochi eram la mincare si cu unul la ce-mi arata ea ca sa-i spun ce imagini sunt acolo. Asta nu se intimpla zilnic. Doar atunci cind eram nevoita sa gatesc cu ea linga mine. Dupa ce-am scapat de premergator am trecut la un nivel de mare "clasa". Gatit si jucat fotbal, in acelasi timp. Umplusem casa cu zeci de mingi, fara exagerare, de toate culorile, marimile si desenele. Regulile jocului erau clare: nu dadeam cu sutul in aceeasi minge de doua ori. Trebuia sa-mi aduca pe rind mingea rosie, verde, mov, albastra, etc si uite asa ii dadeam de lucru sa caute mingea corecta. In timpul asta eu mai apucam sa mai curat un cartof, un morcov. Alta "distractie" era cind aveam de intins rufe. Sarcina ei era sa-mi dea cirlige. Nu se dezlipea de cosuletul cu cirlige pina nu terminam de pus toate rufele la uscat. Nu ma intrebati cit timp imi lua treaba asta. Muuuult tare, dar cind nu aveam incotro, apelam la varianta asta. Chinul meu a fost insa cu folos pentru ca de la faza cu cirligele a invatat sa numere si sa recunoasca corect culorile. Ar mai fi de povestit, dar cred ca v-am obosit deja.