plang

[oanadd]

pentru driana special !!
http://www.youtube.com/watch?v=Tf4j6Rikra0

[DRIANA]

Merci de dedicatie...nu conteaza melodia, ci gestul....

[Marinela72]

Super piesa...Driana, te invidiez pentru asa dedicatie.

[Cami-N]

Oana,sper ca totul e bine la munca! Abia astept sa apari sa-mi spui cum a fost. Pupici !

[DRIANA]

[oanadd]

as vrea sa opresc timpul in loc. sa n fie niciodata 'mai tarziu'. vreau sa raman acasa cu copilul meu drag. vreau sa o am sub ochi in fiecare secunda.
am avut o dezamagire uluitoare ieri. uluitoare. mi-a luat ceva pana am reusit sa ma linistesc si sa ma gandesc ca poate a fost emotia momentului. ca poate azi va fi mai bine si ca poate nu e dracul asa de negru. un lucru e sigur. vreau sa fiu propriul meu stapan si sa nu mai depnd de altii. viata merge inante... ce zicala idioata, mai ales and noua nis e pare ca nenorocirea va dura la nesfarsit. poate nu va fi asa de greu... cel putin nu asa de greu cum mi se pare mie, dar am obosit sa vad aceleasi lucruri peste tot. sa ad aceleasi gesturi de cacat care imi lasa un gust inimaginabil.
urasc ipocrizia si rautatea, si superioritatea 'autodobandita' a celor care se cred 'destepti'. poate m-am nascut in galaxia gresita. poate am gresit ca m-am nascut sau pote am gresit ca am ales sa traiesc atunci cand totul se oprise.
mi se pare iarasi ca am cazut in abis. de cate ori va trebui oare sa ma mai catar incercand sa ma fac ca nu vad stupizeniile din jurul meu?
sunt atatia oameni care m-au dezamagit ieri... asa de multi si, din pacate, asa de dragi inimii mele. e cumplita dezamagirea din partea celor dragi. cumplita si nesperat de dureroasa.


[url=http://www.youtube.com/watch?v=N7p4mioawIA][/url]

[Marinela72]

Din pacate, in 2 ani se zile se schimba multe, poate si ei, poate si noi, oameni, locuri, toate laolalta...cert este ca nimic nu va mai fi ca inainte. Iti doresc succes si adaptare usoara si sa nu lasi visul tau sa moara: Sa dea D-zeu sa devi propriul tau stapan. La cat te-am ghicit de ambitioasa cu siguranta vei reusi.
Pupici tie si iubitei mici.

[oanadd]

de cand a murit tata cred ca nu a fost o zi in care sa ma simt asa cum ma simt azi. din pacate neatentia sotului meu va fi scump plaita de noi. si eu ma simt violata. ma simt ca si cum ceva din mine a fost rupt. ma aflu inca o data dorindu-mi sa dau timpul inapoi. de cate ori oare sa mai imi doresc chestia asta pana sa se mai intoarca roata? mi-e greu, sunt suparata si amarata.

[ilinca_mioara]

Buna Oana. Te inteleg perfect prin ce treci, macar din punct de vedere al job-ului.
Eu am inceput munca mult mai devreme, din motive pe care le stii. Nu am facut-o din placere, dar am sperat sa gasesc ceea ce lasasem: un colectiv dragutz, un sef cumsecade, o atmosfera cat poate fi de calda intr-o unitate militara.
Dar.....dezamagire totala: un sef misogin, caruia nimic nu-i convine, care barfeste pe la spate, care rade zeflemitor, care se crede Dumnezu acolo, colegi pe care atmosfera asta i-a prostit si i-a inrait.
Mi-am gasit sa plec si cilmea: nu-mi da voie seful caci sunt "indispensabila", desi ma tine blocata pe un post inferior pregatirii mele. "Norocul" lui este ca sunt platita conform gradului si functiei, ca altfel...faceam scandal.
Ma duc aproape in fiecare zi scarbita la job, zambetul imi piere cum intru pe poarta. Nu mai sunt eu cea vesela, voioasa, pusa pe glume.
Aceasta stare m-a facut sa ma gandesc tot mai mult la puiul meu de acasa si sa-mi fie tot mai greu cand ma despart de ea....
Asa ca...te inteleg perfect. Dar sa speram ca va veni soarele si pe strada noastra, nu?!

Tot binele ti-l doresc..esti o femeie puternica, te admir si sunt sigura ca vei trece peste asta!

Pupici

[jo_ana]

Mult succes, Oana! Ideea e sa nu te lasi impresionat de rautatile celor din jur. Toate acestea sunt nule, tot ce conteaza sunteti voi!