by mamitzu » Tue Oct 30, 2007 11:41 am
Eu cred ca nu privitul la televizor este partea negativa a asa zisului fenomen de depedenta, ci faptul ca unii parinti nu selecteaza corect la ce anume se uita micutii lor. Multi dintre parinti si bunici sunt multumiti de faptul ca simpla insiruire de imagini, oricare ar fi ele, ii pironesc intr-un loc pe cei mai neastimparati dintre copii. Abia asta, cred eu, este greseala capitala. Pina intr-un an ei sunt captivati de reclame pentru ca se deruleaza intr-un ritm alert, vesel, totul este viu colorat si stralucitor. Am pus punct la reclame trecind pe desenele animate de la Minimax, absolut minunate. Personaje frumoase, poveste usor de inteles(dublaj in limba romana), limbaj adaptat virstei, fara violenta. La inceput nu am lasat-o singura la desene. Stateam linga ea si ii explicam, incercind sa fiu un fel de povestitor. O regula de baza a fost sa nu petreaca ore in sir in fata televizorului si nu atunci cind voiam eu, ci doar cind dorea ea. Apoi, am alternat desenele cu Animal Planet. E fascinata de emisiunile in care medicii veterinari ingrijesc fel si fel de animale, mai ales pisici si catei. Acum are trei ani si ma bucura faptul ca la ora 20.00, atunci cind se termina Minimax-ul, refuza categoric sa se uite la Cartoon. Spune: "Nu vreau desene urite!". Si asa este. In afara clasicelor Tom si Jery, Scooby Doo, Aventuri in epoca de Piatra, care nu le nimerim prea des, restul sunt niste hidosenii. Ca sa nu mai vorbesc de limbaj.