sunt obosita. sunt... nu stiu cum sunt. sunt prinsa la mijloc in multe lucruri si ma simt presata.
am inceput sa lucrez la un proiect. ciudat. mi-a disparut insiratia de noapte. nu pot sa scriu decat ziua, cat doarme bria. o ora, maxim o ora si jumatate. noaptea nu am nici un spor si nici inspiratie. in ritmul asta am sa termin intr-un an de zile
.
imi dau seama ca in fiecare zi ma detasez mai mult de adi. incet-incet isi pierde orice sens in viata mea. nu-i mai vad locul aici. mai mult ma oboseste si ma incurca. nici nu mai stiu cand a fost ultima oara cand l-am asteptat. il mai asteptam sa facem diverse chestii impreuna. sa-i facem baie copilului, sa ma duca undeva... dar sa-l astept ca mi-e dor de el... ce mult a trecut de atunci. cateodata astept sa terminam cu toata minciuna asta ca sa pot sa-mi traiesc si eu viata. am senzatia ca va trece pe langa mine complacandu-ma si voi ajunge a mama. sa supravietuiesc in loc sa ma bucur ca exist si ca traiesc.
am vorbit cu un prieten de-am meu care se ocupa de divorturi. ma va ajuta el. nu stiu ce sa fac. incotro sa o apuc si sa deschid ochii sa vad care e solutia cea mai buna.
VREAU SA SIMT CA TRAIESC!
[url=http://www.youtube.com/watch?v=HqAWqblxm1M][/url]






