Despre mine...!

[DRIANA]

cami, azi sper sa fii mult mai vesela decat ieri....nu in fiecare zi implineste omul 20 de ani!
Si sa stii ca o zi nu seamana cu alta, asa ca sper din tot sufletul ca azi sa te simti cea mai fericita si mai iubita femeie. Te imbratisez si iti mai urez o data La multi ani si ...sa fii iubita!
[url=http://glitter-graphics.com/myspace/text_generator.php][/url]

[Cami-N]

Adriana,iti multumesc din tot sufletul meu! Asa este,azi e o zi minunata,de dimineata am fost inconjurata cu dragoste de baietii mei! Ziua de ieri parca nici n-a existat...sunt fericita acum,cred ca e un adevarat strop de fericire pe langa picaturile pe care le simt de obicei! Va iubesc pe toti cei ce ma iubiti!

[Marinela72]

Ma bucur pentru tine, si eu sunt bine astazi. Si e atat de bine...

[Cami-N]

2 noiembrie.....e incredibil cum a zburat timpul...unde sunt zilele frumoase de primavara,cu pomii infloriti,cu agitatia specifica,copiii veseli pe strazi......dar zilele de vara?....cu calduri innabusitoare si cu nopti calde, cu pomii in verde batran,inchis si prafuit...cu orele lungi petrecute cu copilul pe-afara...cu marea,muntele,cu tot ce iubesc eu ?....S-au dus...si iata ca e toamna iar! O toamna mohorata,cu zile inchise si umede,cu pomii ce se dezgolesc de frunzele pe jumatate uscate,pe jumatate verzi inchis....noiembrie nu e una dintre lunile mele preferate si totusi e luna in care s-au nascut multe fiinte foarte dragi mie...nici februarie nu e una din lunile mele preferate...si totusi atunci s-a nascut sufletelul meu scump si iubit.....Nu-mi place februarie fiindca pentru mine e luna in care m-am saturat de iarna si primavara nu mai vine,nu-mi place noiembrie fiindca mi se pare luna cea mai mohorata din an...Pasesc incet(dar nu suficient de incet) prin anul treizeci al vietii mele...Mi se pare atat de mult si totusi am facut atat de putine....Cel mai bine pe lumea asta stiu eu sa iubesc...iubesc cu pasiune si ma daruiesc complet,uit de mine cand e vorba de cei pe care ii iubesc,traiesc pentru suflet si nimik material nu ma poate face mai fericita decat sa fie fericiti cei pe care ii iubesc....Imi spunea un prieten ca la 30 de ani femeile iubesc mai intens si mai frumos....asa sa fie? Dar la 40 cum voi iubi? Ma uit la eul meu si nu prea regasesc in el nimik din anul 20 al vietii mele,sunt cu totul alta,am alte vise si alte valori,alte sperante si alte asteptari....Unde o fi copilita cu parul in vant si careia viata i se parea atat de usoara???? Unde s-a dus optimismul si de unde s-a cuibarit in mine atata pasiune? Pana la urma nu regret nimik.....sunt multumita intr-un fel de ceea ce sunt acum,sunt multumita ca viata in casnicie e mult mai minunata decat ma asteptam,ca pot sa ma trezesc dimineata si sa-mi iubesc cu pasiune sotul,sa-l trimit"obosit" la serviciu sunt multumita sa-mi vad ridurile fine la coltul ochilor care acum imi par mai frumosi ca niciodata.... ma inunda fericirea cand privesc chipul copilasului meu iubit....Ce va mai fi? ....voi vedea....

[Marinela72]

Undeva, acolo, ascuns bine de ochii curiosilor, se afla sufletul fiecaruia dintre noi. Uneori lasam sa se vada ceva din el, alteori tot, alteori...nimic, ne facem ghem ca un arici speriat...si asteptam sa iasa soarele. Eu am vazut la tine un pic si mi-a placut...
Mai scrie, tu si ochii tai frumosi, ma bucur sa vad ca esti optimista, poate se ia si la mine.

[Cami-N]

Ma preocupa Alex in mod deosebit. Imi place cum l-am crescut pana acum...mai are si scapari dar e copil,nu poate fi altfel! Cu cat il vad mai mare si cu cat il vad dezvoltandu-se,mi se pare ca as putea sa fac mai multe pentru el...Obisnuiesc sa-l las sa fie copil....sa se joace mult,nu-l stresez cu lucruri care nu-i fac placere,mereu imi zic ca are timp sa invete de toate ! Ii ofer cata iubire de mama pot eu,il alint uneori...uneori il cert sau pedepsesc...Am evitat sa-l rasfat material...el cand merge in magazin cu mine,nu insista la jucarii sau la orice altceva. Imi arata si eu ii zic daca se poate lua sau nu. De putut se poate mereu...bani se gasesc,insa incerc sa nu-l obisnuiesc asa...sa stie ca toate sunt la timpul lor. E tare greu sa fii parinte,sa rezisti insistentelor si lacrimilor puiului...sa-i dai lectii de viata folositoare si sa stii sa alegi din toate numai ce e bun pentru el!
E atat de gingas...are atata nevoie de noi...as vrea sa-l stiu protejat vesnic...

Revenind la mine....sunt zile si zile.....As vrea sa ma mai bucur de sarbatori acasa inca o data...as vrea sa fiu libera sa merg cu sotul in concediu cand poate el...dar oare e atat de important? Dan imi zice mereu ca acum mie imi trebuie doar un job care sa nu ma solicite atat de mult,ceva usor,operare pe pc sau altceva,sa fiu la 4 acasa....Ma gandesc serios la mine si la ce-mi doresc eu...el mi-a si spus ca ma lasa sa decid. As putea lucra cu el, dar mi-e teama ca asta ne va distruge relatia...s-ar instala o monotonie intre noi de care imi e teama....Vreau sa-i fie dor de mine cand vine spre casa...si mie sa-mi fie dor de el....Poate vom reusi si noi sa mergem intr-o vacanta...nici nu mai stiu cum e sa ma trezesc langa el si sa intarzii in bratele lui fara sa alerge unul dintre noi sa faca laptele la copil....sau fara sa vina copilul peste noi Viata de familie cu copil are partile ei superbe...am inceput sa astept sa creasca Alex ca sa putem fi iarasi noi ....Nu cred ca voi mai face alt copil [:(] Nu mai am puterea sa o iau de la capat cu noptile nedormite,cu grijile si stresul ....nu stiu daca as mai putea sa renunt din nou la mine...Suna egoist a naibii...dar uneori asta simt...imi amintesc ca exist si eu si ca merit sa traiesc, mereu m-am dedicat altora...mereu m-am lasat la o parte...Oare acum e momentul sa-mi pese doar de mine????

[Cami-N]

Aseara am vb cu o prietena la telefon...mi-a zis ca a vazut familia sora-mii plecand de la ai mei...era ea cu sotul si cu copiii! Si atunci mi-am amintit ceva...de fapt am realizat ceva si m-a durut enorm de tare....Daca nu sun eu acasa,ai meu nu-mi dau un telefon cu lunile...ma doare sufletul sa vad ca nu exist pentru ei...ca sunt departe si ma uita...ca atunci cand se intalnesc nu vorbesc despre mine sau nu le este dor...sa zica si ei..."oare Cami ce face? ...hai sa-i dam un telefon...." Simt lacrimi pe obraji...ma doare-n gat caci imi opresc plansul ca s-a trezit copilul....Pana la urma eu am ales sa fiu departe de ei,nu? Acu de ce mai plang?

[jo_ana]

Cami, relatia cu propria familie ne-o construim singuri. Acceptam multe, trecem cu vederea, uneori...alteori ne inversunam, ne certam, dar...cand ajungi la greu, tot in cadrul familiei ne regasim.
Sa stii ca nicio prietena nu face cat mama.
Si nu ti-o spun pentru ca as avea o relatie super cu mama sau sora, ci pentru ca, in vara aceasta, cand am fost in dificultate, mama si sora mi-au fost alaturi!
Asa am invatat ca trebuie si eu sa inchid ochii la unele si sa ma multumesc cu ceea ce primesc. Poate chiar sunteti si voi firi incompatibile, poate sora si mama ta sunt mult mai apropiate in stil, dar asta nu inseamna ca nu te iubesc. Lasa-le sa te iubeasca asa cum stiu si fa-te si tu iubita. Caci stiu: te doare cand te gandesti la ele, tocmai pentru ca le iubesti!

[oanadd]

e o zicala care pe mine ma amuza. cica familia nu ti-o alegi. ramai cu ea, indiferent cum sunt ei. buni sau rai. m-am intristat cand am citit ca ai plans. ma doare sa stiu chipul tau in lacrimi, fiindca eu te iubesc mult, si eu nu te-as uita nici daca te-ai muta la Vatra Dornei . tu stii ca si eu ma suspar des pe mama, ca ma deranjeaza atitudinea ei, ca sunt clipe cand as vrea sa-i spun sa nu ma mai caute niciodata, ca m-am certat rau cu ea si nu ne-am vorbit multaa vreme, ca sta asa de aproape de mine si sunt luni fara sa vina la mine, fara sa sune, daca eu nu sun sau nu-i spun sa vina.
de fiecare data am iertat-o. am intors foaia fara sa pastrez resentimente. asta nu inseamna ca nu m-a durut. tu ai o familie minunata aici. si prieteni care sunt langa tine care sper sa-ti mai aline supararea.

[Cami-N]

multumesc Oana! Ce mi-ai scris tu mi-a incalzit sufletul....
Tot n-am nicio veste...astept sa vad si eu cand isi vor aminti ca exist....
Azi e o zi naspa...de dimimeata sunt cu nervii intinsi la maxim....presimt o seara naspa ....asta este,nu pot fi mereu happy si cu zambetul pe buze! Nici de plimbare nu am avut chef,am facut piata rapid...nu am chef de nimik...imi este somn mereu...life sucks sometimes...