Depresia postpartum

[jo_ana]

Marinela, imi pare ytare rau. Cunosc si eu faze de genul...la mine totul porneste de la suparari, agitatie, nervi...daca esti genul, ca si mine, mai bine incearca sa te linistesti. Nu te cunosc prea bine, dar din cate "te-am citit" cred ca esti coplesita de ganduri negre. SAlunga-le! Urgent!
Numai bine, iti doresc!

[Marinela72]

O zi neagra, una alba...alb si negru si eu un purice pe tabla asta de sah.
Mi-e dor de sotul meu, am vorbit cu el astazi la telefon dar nu i-am spus-o. Nu prea ii mai spun in ultimul timp, consider ca stie, cred ca si el crede acelasi lucru si nu spunem nimic. Liniste...la final mi-a zis ca ar vrea sa ma duca de Craciun la Viena. Mi s-a parut ca suna pretentios, i-am si spus sa lase glumele...precis nu o vom face. Si daca totusi...
Sunt 4 ani si ceva de cand a plecat cu serviciul de langa noi, 4 ani in care am invatat sa traiesc asteptandu-l, 4 ani in care numai increderea in el m-a facut sa am putere sa il astept. S-au tocit nervi in tot acest timp, imi place sa cred insa ca iubirea dintre noi a ramas la fel.
Motive nu am sa cred altceva si totusi nu pot sa nu intreb: oare e posibil sa fiu oarba?

[jo_ana]

Mari, sa stii ca barbatii sunt ca si copiii. Chiar daca credem ca ei ne stiu afectiunea fata de ei, trebuie sa le amintim din cand in cand. Un "mi-e dor", "te iubesc" sunt niste cuvinte insotite de gesturi atat de simple si care nu au cum sa strice, ci doar sa apropie.
Nu stiu, dar nu cred ca viata de cuplu si greutatile zilnice trebuie sa ne duca la a uita sau a uita intentionat sa rostim asemenea cuvinte.

Partea cu a fi oarba?! Ma intreb si eu, adesea, dar cred ca face foarte rau. Intemeiate sau nu, firesti sau nascocite, fac foarte rau aceste ganduri...eu stiu...

E o idee super concediul, nu? Fii si tu entuziasta, poate sotul tau are nevoie sa te vada astfel.


Te pup!

[Marinela72]

Merci mult Jo, stii e straniu cat de des ne regasim in gandurile altora, nu e asa?
Aseara dupa ce am scris i-am trimis link-ul si lui...asta pentru ca tot nu apucasem sa ii spun nimic frumos. Mi-a trimis un mail...un raspuns care spune totul...

Am intrat pe net si am gasit adresa postata de
tine .... Doamne, este ora 1 noaptea si nu mai satur
sa te citesc!!! Citesc si plang...Doamne cat de frumos
si bine stii sa scrii!!! Sunt mandru de tine!!!Te
iubesc...:)
Esti o desteapta si o sensibila, bete tati
mult!!!
Iti multumesc ca existi, ca esti cu mine si ca
scrii!!!
Te iubesc!!! ... "si iti daruiesc o inimioara"!

ps: pupa si puiul pana vin eu!

Bete=te iubesc!

[jo_ana]

Iubiti-va si fiti fericiti!

[oare]

nu prea plang eu de obicei, dar acum...mi-au dat lacrimile. ma bucur mult ca va iubiti. sa nu va pierdeti niciodata increderea unul in celalalt. stiu cat de greu e sa fiti departe, dar e greu pentru amandoi. si poate ca asta va ajuta sa va apreciati si mai mult calitatile unul altuia.
sa fiti fericiti! si sa mergeti si la Viena! meritati!

[Marinela72]

Multumesc fetelor, si pe mine m-a emotionat...
Scriu de ceva vreme la topic-ul cu depresia postpartum dar nu recitisem niciodata totul, am facut-o acum...si undeva in mine izvorau lacrimi, ma gandeam ca este atat de putin lucru sa spui vorbe frumoase cuiva si atat de rar o facem. Nu ma gandeam ca pe el il va interesa sa citeasca mai mult decat pagina respectiva dar m-am inselat. A citit tot ce am scris eu, ce ati raspuns voi...a inteles "ce tot fac eu acolo la calculator"...
Sa mai scrii, mi-a zis cand a ajuns acasa.
Nu stiu...rar am scris despre momentele fericite din viata mea, abia daca le-am mentionat. Poate pentru ca atunci nimic nu mai conteaza, cerul canta, florile danseaza, inima tresalta, ochii au scanteieri fierbinti, buzele soptesc: sunt atat de fericita!

[Marinela72]

Sunt bine astazi...Cu oarecare strangere de inima am fost la echo si la un control ginecologic. Primul dupa episodul din vara.
Imi tremurau genunchii asteptand sa intru, apoi m-am linistit...dr. de la echo mi-a spus ca daca nu ii spuneam ca am fost operata nu si-ar fi dat seama, atat de curat si frumos e totul...
Apoi am fost la ginecolog, un moment mai greu, am ales sa merg la dr. cu care am nascut, un medic tare cotat in Constanta, tanar si cu initiativa. I-am povestit...am zarit o umbra totusi, alesesem Bucurestiul, apoi mi-a zis ca am avut noroc. Mare noroc. Si tot repeta asta, repeta faptul ca este atat de rar ce mi s-a intamplat incat mare minune ca s-a diagnosticat si nu a intervenit vreo greseala si mai ales ca sunt toate la locul lor. Am uitat sa spun ca la echo dr. imi cauta ovarele si trompele si a zis ca rar vezi ca dupa o extrauterina sa ramana toate intregi. La final mi-a urat ca ma asteapta cu o sarcina la control...Am zambit si am iesit. Nu am spus nimic.
Si uite-asa imi retraiesc minunea, miracolul, viata...Mi-ar fi placut sa fi fost altfel acum. Sa numar lunile pana cand...
Dar nu vreau sa ma intristez iar, vreau sa fiu vesela si sa multumesc celui de sus. Multumesc...si mainile se aduna in rugaciune.

[Marinela72]

Jurnalule...nu pot sa scriu mereu, simt uneori o neputinta in a exprima ce simt, cuvintele sunt seci, absurde, sarace...Poate ca voi renunta la asta, nu mai am puterea pe care o aveam odata, gandurile se ascund si nu vor a fi rostite. Am senzatia ca nu mai am timp pentru micile placeri, totul e o alergatura si un zbucium: sa fac aia, sa merg acolo...Ne iubim in fuga, mancam in fuga, dormim in fuga...Nu mai am puterea sa pierd noptile cum faceam odata, atunci cand ne prindeau zorile iubindu-ne ca nebunii, cantand si chefuind fara nici o grija. Si totusi sunt constienta ca timpul este acelasi, atunci de ce il percep eu altfel?

Pentru puiul meu mic, La multi ani! Nu am uitat sa scriu de ziua ei, am facut-o in jurnal, acolo e o lume de poveste in care gandurile negre, pesimiste nu au ce cauta. O lume de poveste in care visurile devin realitate, totul e roz, optimist si viata are gust de bomboane; o lume in care magia te inconjoara la fiecare pas. Sunt fericita pentru ca am putut face din viata puiului meu, o poveste. Te iubim mult, mult, mult...

[Cami-N]

Draga Mari,ma bucur ca esti bine,ca poti sa ai un alt copil,ca exista sansa sa fii mama din nou! Tristetea ne da tarcoale adesea si deprimarea ne paste ori de cate ori lasam greutatile sa ne copleseasca! Timpul.....e cel mai dorit element din viata noastra...mereu dorim timp in plus,mereu am vrea sa stea in loc cat de putin... Tu iti dai seama...Alex are 5 anisori! Timpul trece intr-adevar foarte repede...