A locui sau nu cu el inainte de casatorie

[mischaela]

Mie mi se pare cea mai buna metoda de a vedea cu cine te legi la cap.
Am trait impreuna 5 ani inainte de casatorie si ne-am hotarat sa oficializam in momentul in care am vrut un credit mai mare si un copil.

[lauraroxy2003]

[gacris]

Eu am facut un copil in concubinaj si nu imi pare rau.Intre timp,el a divortat(era casatorit)si poate ca anul viitor ne vom casatori.Eu am avut incredere in el si nu m-am inselat.
Si sa-ti mai spun ceva:crezi ca daca esti sotia lui si vrea sa te lase il impiedica certificatul de casatorie?

[lauraroxy2003]

[mischaela]

... ei, ne-am indepartat un pic de la subiect, dar parerea mea este ca barbatii se impart in mai multe categorii: cei absolut nebuni dupa copii lor, cei mai putin - adica lasa mama sa se ocupe de ei...ca e treaba lor... sau cei care nu vor pur si simplu.
... La astia din urma sub nici o forma nu e cazul sa le faci un copil ....
...eu as zice ca acel unu la un milion poate deveni jumi juma.

[lauraroxy2003]

.

[gacris]

Ai mare dreptate,eu ma consider si sunt intr-adevar o norocoasa.Sotul meu,daca pot sa-i spun asa,este un om de milioane,care si-a dorit acest copil de cand ne-am mutat impreuna.Acum,baietelul nostru,este totul pt el,si nu-i este greu sa-i dea sa manance,sa-l schimbe,sau sa-l plimbe pe afara,ca eu sa ma relaxez putin.
Eu personal cunosc si cazuri in care dintr-un concubinaj a rezultat un copil,iar familia s-a destramat,dar cunosc si cupluri casatorite,cu copii,care,au patit acelasi lucru.
Poate ca in Elvetia lucrurile stau altfel,dar aici,dupa parerea mea,intre concubinaj si casatorie,nu e decat o diferenta minora,si anume acea bucata de hartie.
Sa nu crezi ca ma cert cu tine,eu doar ti-am spus parerea mea.

[lauraroxy2003]

[mischaela]

Esti singura persoana pe care o stiu ca locuieste in Elvetia.
Din cate am auzit este o tara foarte stricta, cu multe reguli, chiar ca ar imparti populatia pe categorii: de grad 1, etc.
Spune-mi te rog daca e adevarat. Asta cu categoriile am auzit-o de la un neamt.

[cristina2012]

Eu nu cred deloc in testarile dinaintea casatoriei. Cred in vointa de a-ti face o viata buna alaturi de cel pe care il iubesti. Asta e o lucrare si cel mai bun inceput este casatoria facuta intre doua persoane hotarate sa treaca prin viata impreuna, hotarate sa invinga greutatile aparute intre ei.
Noi nu am trait deloc in concubinaj, am fost prieteni un an, ne-am casatorit si apoi am invatat sa ne descurcam unul cu altul. Cred ca daca nu eram casatoriti, iar casatoria nu am privit-o niciodata ca pe ceva ce se poate oricand destrama, nu am fi stat prea mult impreuna, poate nici cateva luni. Dar constineti ca suntem uniti pe veci prin Taina Cununiei (nu doar prin hartiuta de la primarie) am strans din dinti, am plans in pumni si asa am invatat respectul si toleranta pentru celalalt... Au trecut 10 ani de cand suntem casatoriti, 11 de cand ne-am intalnit si suntem fericiti unul cu celalalt si ne iubim muuuuuuuuuuuult mai mult decat atunci cand ne-am casatorit.
Cunosc multe concubinaje lungi destramate (multi barbati se plictisesc dupa cativa ani si de ce sa nu apuce ceva nou), la fel si casatorii venite dupa concubinaje de mai multi ani si destramate destul de repede, cunosc si concubinaje lungi urmate de casatorii reusite, exempe sunt de toate felurile si cu sfarsit bun si cu sfarsit rau... eu am preferat pentru mine solutia radicala. Cu multa nadeje in Dumnezeu am reusit sa tinem cararea...
Oricum nu existenta sau nonexistenta hartiei de la primarie constituie lagatura ci atitudinea pe care o avem fata de trairea in unitate cu o alta persona: vrem sa avem o singura relatie pe viata (si sa muncim cu toata puterea la ea ca sa mearga) sau vrem sa primim ceea ce consideram ca meritam si atunci testam... Uneori avem noroc, alteori, prin aceste teste repetate parcurgem fractionat acelasi drum al tolerantei care se parcurge intr-o casatorie facuta fara concubinaj inainte...