Ce sa fac cu viata mea?

[MariaF]

Buna!
Ce am facut? Grea intrebare... nimic... offffffff
Stiu ca aveti dreptate!
Azi am avut o discutie finala cu sotul meu, a zis ca el nu mai poate asa, ca eu traiesc 2 vieti bla bla
Si i-am zis ca poate e mai bine sa punem punct.
E, acum sa nu va imaginati ca el o sa reziste, o sa stea maxim 2-3 zile si vine iar la mine...
Pe de alta parte, am stabilit ceva: daca voi ramane cu iubitul meu, ne luam bagajelele si plecam din oras, ne mutam in Bucuresti... el castiga bani suficienti lucrand acasa pe calculator, deci poate avea grija de copil un an pana la gradinita, iar eu sa caut sa ma angajez... bine acum sa nu credeti ca visez la cai verzi pe pereti, dar eu cred ca ar fi cazul sa ma ocup si de cariera mea, de viata mea, iar aici in orasul asta mic sansele de reusite sunt infime, mai ales pentru programatori si softisti (din ei facand si noi 2 parte)
Eu stiu ca la baza nefericirii mele, si in timpul casniciei, si dupa divort, a stat lipsa de activitate in primul rand, si faptul ca simt ca ma plafonez stand in casa si atat...
Sa nu ma intelegeti gresit... fetita mea este totul pentru mine, dar eu sunt genul de femeie activa, iar gospodaria nu e partea mea forte, eu am facut mancare prima data cand a trebuit sa gatesc pentru copilul meu, deci va dati seama cat ma prinde pe mine rolul de casnica...
Apoi... imi e frica si de pasul asta... adica imi e frica de mine mai exact

Stiti care e starea mea de fapt? Ma macin atat in ganduri incat nu mai pot sa simt nimic pentru nimeni, si sunt prea speriata sa iau o decizie finala.

[danamar]

Este un plan foarte bun si ma bucur ca el va avea grija de fetita ta .Lipsa de activitate ma omoara si pe mine,simt cateodata ca ma sufoc stand doar acasa.Totusi lui ii va fii foarte greu sa lucreze la calculator si sa aiba grija in acelasi timp de fetita.Oricum vad ca va iubeste foarte mult si are grija ca tu sa-ti faci ordine in viata ,reincepindu-ti activitatea.Mult succes si sa auzim numai de bine.

[AuraMocanu]

Draga Maria,

Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat al vietii printr-o "nebuloasa". Este momentul in care nu stii incotr-o s-o apuci, in care nu stii ce decizie sa iei. Si indiferent de decizie ai lua, perspectiva sperie.
Si din toate astea cred ca cel mai bun lucru este sa-ti urmezi inima, adica sa te lasi purtata de val. Mie cand imi este mai greu, asta fac. Si de foarte putine ori am nimerit-o rau. Sa-ti dau un exemplu: daca oamenii ar sti dinainte ce probleme vor avea cu copii, nimeni n-ar mai face. Si faptul ca te-ai hotarat sa pleci din Galati este o hotarare inteleapta. Va fi greu la inceput, dar ma uit pe bestjobs, se cauta atatia programatori. Cu siguranta veti gasi si voi ceva si va veti descurca. Ti-as sugera sa incepi chiar de acum sa trimiti niste CV-uri. Este bine sa-ti reiei activitatea. In mijlocul oamenilor, problemele nu mai par atat de complicate. In orice caz, te felicit pentru hotarare. Go for it!Aura

[AuraMocanu]

Draga Maria,

Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat al vietii printr-o "nebuloasa". Este momentul in care nu stii incotro s-o apuci, in care nu stii ce decizie sa iei. Si indiferent de decizie ai lua, perspectiva sperie.
Si din toate astea cred ca cel mai bun lucru este sa-ti urmezi inima, adica sa te lasi purtata de val. Mie cand imi este mai greu, asta fac. Si de foarte putine ori am nimerit-o rau. Sa-ti dau un exemplu: daca oamenii ar sti dinainte ce probleme vor avea cu copii, nimeni n-ar mai face. Si faptul ca te-ai hotarat sa pleci din Galati este o hotarare inteleapta. Va fi greu la inceput, dar ma uit pe bestjobs, se cauta atatia programatori. Cu siguranta veti gasi si voi ceva si va veti descurca. Ti-as sugera sa incepi chiar de acum sa trimiti niste CV-uri. Este bine sa-ti reiei activitatea. In mijlocul oamenilor, problemele nu mai par atat de complicate. In orice caz, te felicit pentru hotarare. Go for it!Aura

[miti76]

O sa te consumi atat de mult, ca atunci cand vei reusi sa ai ceea ce iti doresti acum cu adevarat, nu o sa ti se mai para asa de frumos. Ia masuri cat mai repede.

[MariaF]

Buna fetelor!
Nu ne-am mai vazut de ceva vreme!
Dezamagire totala, eu de hotarat nu am hotarat nimik, si cred ca miti are dreptate.... dar oricum hotararea finala e pe drum!
Vineri am fost la psiholog, si nu va inchipuiti cat de bine mi-a facut... m-a ajutat sa scap de sentimentul de vinovatie fata de copilul meu si m-a facut sa inteleg ca pentru ca un copil sa creasca bine si sa fie fericit, conditia de baza este ca mama sa fie fericita sau cel putin impacata cu ea insasi. Mi-a spus ca eu daca voi trece peste dorintele si sentimentele mele voi intra in conflict cu mine iar atunci tensiunile mele interioare vor fi resimtite si in copilul meu.
Stiu ce trebuie sa aleg, stiu ce trebuie sa fac!
Dar nu-mi gasesc puterea si curajul...
Trebuie sa-mi pun ordine in ganduri!

[danamar]

Eu nu cred ca tu nu esti o femeie puternica ,dimpotriva ,totusi tind sa cred ca iti place putin sa suferi.curajoasa esti destul, pentru ca daca nu ai fii fost nu l-ai fii lasat pe sotul tau nici acum ,iar un argument in plus ar fii ca ai inceput sa ai deja o relatie trainica si de viitor.Despre sentimentul de vinovatie ti-as putea spune doar ca n-ar trebui sa-l ai pentru ca totul s-a intimplat din cauza fostului tau sot,el nu te-a ales pe tine si tu nu ai avut de ales.Acum cand viata ta intra pe un fagas normal,tu inca nu stii ce sa faci.Fii fericita, Maria si traieste-ti frumos viata pentru ca este destul de scurta si nu te mai invinovati cand de fapt altii sant vinovati.

[MariaF]

Dragele mele,
Va multumesc pentru gandurile bune si pentru sustinerea morala pe care mi-ati oferit-o!
Am ales! Am ales sa merg mai departe! Am ales viata pe care o doream! Am ales sa fiu o mamica fericita pentru un copil fericit alaturi de barbatul care ne merita si ne iubeste...
Stiu ca m-am lasat asteptata, dar nu as fi putut lua o asemenea hotarare cu usurinta, dupa toate experientele mele de pana acum si dupa toate esecurile...
am vrut sa o gandesc de 1000 de ori inainte!
Si iata ca am hotarat sa traiesc, pentru ca mi-am dat seama ca langa fostul meu sot nu as fi facut decat sa ma condamn la nefericire.
Oricat de mult isi doreste un om ceva, el nu poate schimba intru totul esenta fiintei sale, iar mai devreme sau mai tarziu, adevaratul eu va iesi la suprafata ... asa incat prefer sa nu cer nimanui sa se schimbe pentru mine, prefer sa nu ma oblig singura sa ma schimb pentru altcineva, si aleg sa fiu eu cu bune si rele pentru cineva care intr-adevar ma iubeste si ma pretuieste asa cum sunt si pe care il iubesc si pretuiesc asa cum este, si aleg sa imi cresc copilul in armonie.
Psihologul la care am fost mi-a zis ca nu pot fi luate hotarari pe termen lung niciodata ci numai hotarari de moment....
atunci aleg clipa asta de armonie si aleg sa lupt pentru fiecare clipa de armonie; si daca prin ce fac nu sunt o mama buna atunci am sa ma straduiesc prin toate celelelte actiuni ale mele sa fiu o mama care merita minunea de copil pe care il am eu!

[danamar]

Ma bucur mult pentru tine,in sfarsit ai reusit sa alegi cea mai buna alternativa.Oricum ca sa fii fericita nu ai fii avut alta.Iti doresc numai bine,tie si fetitei tale si sper ca ne vei mai spune cum iti merge.Pupici si

[alovel]

Ma bucur ca ai ales asa. Iti urez sa fii fericita!