Parinti singuri

[Mami_Malina]

Si eu voi fi o mamica singura .Chiar daca am doar 22 de ani ,nu cred ca e prea devreme pt un copil .Am luptat mult pt dragostea tataicului bebelusului meu ,dar ... "nu s-a putut " .Chiar daca ii plac foarte mult copiii ,nu si-l dorea acum .Dar eu mi l-am dorit ,chiar daca stiam ca il pierd pe barbatul pe care il iubesc .Si ma doare ,dar trebuia sa renunt la el .Mai bine zis ,el a renuntat la mine .Cu sufletul ,eu inca il mai doresc .Si mi-e greu fara dragostea lui ,dar sper ca puiul meu sa imi aline suferinta atunci cand va veni pe aceasta lume .Am vrut un copil cu barbatul pe care il iubesc .Si il voi avea ,cu orice pret .Este un sufletel si el ,si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat cand mi l-am dorit .

[ilinca_mioara]

Poate lucrurile se vor schimba intre voi dupa ce apare bebelusul. Oricum, din proprie experienta iti spun ca o femeie se poate descurca singura cu un copil, daca si l-a dorit si daca il iubeste.

Bafta multa si mai astept vesti. Sarcina usoara in continuare si ai grija de bebelus. Acum el e cel mai important!

Pupici


Votati Irina-Alexandra
http://vedeta.himalayaherbals.ro/index.php?page=galerie&pagina=75

[oanadd]

cum treceti, fetelor, peste nervii provocati de nesimtirea barbatilor?

[Mami_Malina]

el nu se va schimba vreodata .ncii nu stiu daca ii mai doresc asta .imi doresc sa se nasca bebele fara sa ma chinuie prea mult .chiar daca merita ,nu as vrea sa "traga prea mult de timp" .nesimtirea barbatilor ?nu stiu daca a fost nesimtire sau indiferenta ... mi-a spus de la bun inceput ce o sa faca daca o sa raman insarcinata .a avut incredere in mine desi "s-a mai fript de cateva ori" .eu am cam facut ce am vrut eu .stiam care va fi situatia daca ii voi spune ca voi avea bebi ,m-am complacut cu ea .stiam ce ma asteapta .nu mi-a picat prea bine si am fost nevoita sa aleg .ori renunt la sarcina ,ori renunt la EL .DAR ... EL nu ar fi ramas oricum cu mine decat poate inca un timp (din pacate ,tot f scurt) ,iar la sarcina nu aveam cum sa renunt ,pt ca mi-am dorit bebele ,nu a fost un "accident" .

[Mami_Malina]

stiu ca o sa imi fie f greu sa il cresc si sa ma descurc ,dar o sa aiba Dumnezeu grija si de mine .Sunt constienta ca nu am o mama care sa ma ajute si nici alte posibilitati pe care unele mamici le mai au (un serviciu ,de exemplu) .Dar cum altele pot ,o sa pot si eu .Din pacate ,nu toti copiii au 2 parinti sau ii au dar nu pe amandoi langa el .

[DRIANA]

[mamideradu]

eu din pacate sunt casatorita dar ma simt de parca nu as fii pt ca el nu e niciodata acasa sau cand am nevoie de el le felicit pe cele care au curaj sa ii creasca puii siungure decat cu un ratat langa ele mai bine solo

[oanadd]

ma enerveaza cumplit barbatii ca nu se implica in cresterea si educatia copiilor dar au pretentia drepturilor egale asupra lor. daca eu m-as despartie de sotul meu as face tot posibilul sa aiba cat mai putin contact cu copilul. mi se pare aiurea si de neacceptat sa beneficieze in continuare de eforturile si sacrificiile mele, fara sa faca nimic. sa vina o data pe saptamana la plimbare. ca si cum copilul se creste la plimbarea saptamanala.

[Mami_Malina]

oanadd mare dreptate ai ,nu asa se creste un copil .intr-adevar ,unii sunt de-a dreptul iresponsabili .macar mie mi-a zis de la inceput ca nu vrea bebele si nu are nicio pretentie .ar fi culmea ca dupa ce nasc sa-mi vina cu pretentii "scumpul meu fost iubit" ,sa i se puna pata si sa vrea sa vada bebele .eu i-am spus ca nu e al lui si a vrut sa ma duc la medic sa imi fac analizele sa verifice daca e al lui sau nu .dar eu nu am vrut .sa creada ce-o vrea .nu vreau sa ii mai dau explicatii .n-o sa imi fie usor singura ,dar se poate

[violeta_123]

[quote="treasure"]Poate lucrurile se vor schimba intre voi dupa ce apare bebelusul. Oricum, din proprie experienta iti spun ca o femeie se poate descurca singura cu un copil, daca si l-a dorit si daca il iubeste.

Bafta multa si mai astept vesti. Sarcina usoara in continuare si ai grija de bebelus. Acum el e cel mai important!

Pupici


Una e sa fii ca tine, treasure, realizata profesional si financiar, cu sprijinul familiei si chiar am vazut interes din partea celolalti bunici una e sa

.Chiar daca am doar 22 de ani ,nu cred ca e prea devreme pt un copil .Am luptat mult pt dragostea tataicului bebelusului meu ,dar ... "nu s-a putut " .Chiar daca ii plac foarte mult copiii ,nu si-l dorea acum .Dar eu mi l-am dorit ,chiar daca stiam ca il pierd pe barbatul pe care il iubesc .Si ma doare ,dar trebuia sa renunt la el .Mai bine zis ,el a renuntat la mine .Cu sufletul ,eu inca il mai doresc .Si mi-e greu fara dragostea lui ,dar sper ca puiul meu sa imi aline suferinta atunci cand va veni pe aceasta lume .Am vrut un copil cu barbatul pe care il iubesc .Si il voi avea ,cu orice pret .Este un sufletel si el ,si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat cand mi l-am dorit .

Scuza-ma, tu ai avut puterea si l-ai lasat pe respectivul in plata domnului, chiar nu pari genul care faca tot posibilul sa stea un barbat langa tine.

Nu faci un copil si spui dupa aia ca ar fi putut avea si un tata dar"nu s-a putut"