plang

[Marinela72]

De cate ori va citesc ma recitesc...pe mine, cu gandurile mele, temerile si idealurile, sperantele si durerile mele.
E crud cand cineva pleaca, din egoism sau nu, ne doare. Rau.
Ma gandesc apoi ca nu are rost, ca nu mai pot schimba nimic, ca atunci cand a fost in viata langa mine, uneori am spus prea multe, alteori am refuzat sa vorbesc. Eu nu i-am spus niciodata tatalui mea ca il iubesc. Sau daca a fost vreodata, nu-mi amintesc. A trecut un an si cateva luni de cand nu mai e, uneori mi se pare o vesnicie, alteori parca ieri il vedeam stand in pat, fara picioare, chinuit de boala, cu privirea albastra, senina.
Scuza-ma, mi-am reamintit citindu-te...

Si apoi revenirea...iubirea pentru minunile noastre, atat de intensa, reala, minunata. Uneori seara, dupa ce adoarme, ma asez langa patul ei in genunchi si imi apropii fata de a ei, ii simt respiratia, ii adulmec mirosul, ma incarc cu energie, putere, fericire.
Noapte buna, Oana!

[oanadd]

ar fi trebuit sa mergem in vizita la niste prieteni, dar nu vom mai merge. dar cate lucruri, oare, nu trebuia sa facem si nu s-au mai facut pentru ca egoismul nu lasa loc bunului simt?
cateodata vreau sa traiesc ingura. sa nu mai poata nimeni sa-mi raneasca sufletul. sa nu mai pun niciodata sperante in altul ca acel om sa aiba la indemna armele suferintei. si ma doare sa vad ca sunt multe rautati facute cu intentie. lucruri care pe mine ma dor si totutsi nu inseamna nimic.
cand stim ca e momentul sa punem punct? sau ce si cum se iarta? o urasc pe mama pentru ca niciodata nu ne-a invatat cum sa traim 'in doi'. ca niciodata nu ne-a facut sa ne smtit sustinute. sa stim ca mereu ea ne va sustine si ca va fi langa noi, ca nu vom fi singure si ca mama noastra ne intelege si nu ne judeca. sunt suparata pe mine ca am devenit o asa fricoasa. dar ma gandesc la copilasul asta frumos. nu merita asa ceva. cateodata mi se pare ca nici nu merita atata egoism in jurul ei. off...

[Cami-N]

Oana,esti bine? Ce s-a intamplat, te citesc foarte trista si deprimata!

[adeluta75]

Offff..Offff.........rudele ne sunt date de dumnezeu...si cu bune si cu rele.....nu stiu daca mama ta e de vina ca nu te-a invatat cum e "viata in doi",lucrul asta se invata cred pe propria piele.
Din pacate eu am fost si mai putin norocoasa ca tine....nici eu nu am avut de la cine sa invat cum e o casnicie adevarata si fericita....parintii mei nu au reusit sa mi-o ofere...poate de aceea pretuiesc asa mult ce am acuma.
Eu de la varsta de 11 ani am ramas multi ani intr-o bezna totala..crede-ma e si mai crunt pt un copil sa piarda pe cineva drag asa cum este tatal tau pt tine....la mormantul tatalui tau in acest jurnal imi plang si eu mortii alaturi de tine uneori...dar din pacate nu mai putem sa ii aducem inapoi.
Din bezna m-am ridicat de una singura.....am reusit sa vad luminita de la capatul tunelului..asa ai sa te ridici si tu....trebuie sa te ridici in primul rand pt fetita ta...de atatea ori te-ai ridicat ,fa-o si acum.

[DRIANA]

Oana, unde iti este optimismul debordant? In ultima vreme esti extrem de trista...Briutza are nevoie de o mama vesela, nu crezi?

[oanadd]

gata. m-am linistit acum. ma simt mai bine. e chinuitoare pentru mine luna septembrie. as vrea sa o scot definitiv din calendar. sa ramana numai lunile frumoase de primavara, vara si o toman frumoasa, cu frunze ruginii fosnind sub talpile pantofilor mei. castane si ghinde pe jos. copii cu ghiozdanele lor in spate alergandu-se pana la scoala.
mai am putin de stat acasa cu briuta mea iubita. profitam amandoua din plin. parca ar stii ca se apropie momentul asta. ese intr-o perioada de 'mama'. este stresanta cateodata. adi deja e gelos . mie sincer imi creste inima cand o vad cat e de dornca sa stea in sufletul meu desi cateodata simt ca am nevoie de spatiu. e draguta acum. a inceput sa vorbeasca scalcit si repeta ca un papagal. un copil reusit. frumos si destept. si al meu.
poate ar trebui ceva mai multa dragoste in viata mea, ca sa ma simt si eu implinita in totalitate dar mi-am propus incet-incet sa rezolv toate problemele ramase asa... in coada de peste. se vor schimba multe cand voi reincepe serviciul. sunt un om activ. imi place agitatia si traiesc hranindu-ma din tavalugul aglomeratiei si al grabei.
oboseala il prinde din urma pe cel care are timp sa se gandeasca ca este obosit. sau pe mamele care nu au ajutor. oricum acum mi se pare ca am mult mai multa rabdare decat atunci cand s-a nascut bria. sunt mult mai calma si pot sa fiu mult mai obiectiva.
mi-am reluat obiceiurile de 'atunci'. citesc. imi place mult sa citesc. seara inainte de culcare citesc. ori literatura de specialitate desi parca sunt satula de drept pana in maduva oaselor, beletristica ieftina, sau tot felul de chestii gen documentare pe teme care mie imi plac. am gasit in biblioteca mea mica o carte cumparata de adi cand m-am internat prima oara cu bria in burtica. 'codul analizat al lui davinci'. un fel de analiza a romanului. de la inceput pana la sfarsit e numai o interpretare religioasa a diverselor inventii din romanul original.
ascult muzica... vad ca pasiunea mea pentru muzica i-a fost transmisa si briei. toata ziua canta prin casa si mi se pare ca are ureche muzicala. oricum as vrea sa o indrum spre orice inclinatie ar avea. desen, muzica sau orice altceva. sa-i ofer tot ce noua ne-a fost respins. cine stie care ar fi fost viata noastra daca mama ne-ar fi urmarit inclinatiile si talentele native. nu vreau sa ajunga si bria sa se intrebe cum ar fi fost sau sa aiba vreo lista cu lucruri pe care le-ar fi facut si nu a reusit. am sa o sprijin in orice proiect se implica. chiar daca ar fi numai un moft. voi incerca sa ne multumesc pe amandoua in acelasi timp. sa-i indeplinesc si ei dorintele fara sa ma las pe mine la urma.
va doresc un weekend placut si linistit.


[url=http://www.youtube.com/watch?v=nbNWY7qr13o][/url]

[DRIANA]

Ma bucur sa vad ca ai moralul ridicat! In sfarsit am recunoscut in randurile scrise de tine pe OANA!


Poate ar trebui sa ma molipsesti si pe mine nitel...

[Cami-N]

Hello Oana....imi imprumuti si mie cartea aceea? Parca mi-ai promis mai demult ....o sa am mare grija de ea! Ma bucur sa te gasesc in dispozitia asta!

[oanadd]

daca imi amintesc bine, cami, iti promisesem alta carte. codul lui davinci. asta de care va scriam acum se numeste codul spart al lui dancivi si este o analiza a romanului.
driana am acasa un pachet plin cu optimism. cand vrei te servesc cu o bucatica.

v-ati gandit vreodata ce s-a intamplat cu colegii vostrii? ce s-a intamplat cu ei? ce au ajuns?
eu tin legatura indirect sau direct cu cateva colege din liceu. mai sunt doia ani si se implinesc zece ani de cand am terminat liceul. poate bne vom revedea cu totii atunci.
stiu despre o colega ca este plecata in america. o alta este reporter la o agentie de presa, doua sunt avocat, alta e casnica desi a terminat dreptul, alta lucreaza la camera de comert franceza... si eu.
cateodata ma simt inferioara. realizarile mele profesionale nu sunt asa de mari ca ale lor. nu am doua masterate, nu am salariu de 3 mii de euro....
o am dor pe bria. mi-am dat seama cand ne-am mai intalnit ca fiecare regreta cate ceva. unele ca nu au o cariera de succes, altele ca nu au o familie. eu am o cariera medie... din perspectiva financiara. insa briuta mea a rupt inama in doua si celor mai ingamfate foste colege.
insa intrebarea care ma framanta este... noi cine suntem? suntem ceea ce avem in suflet, sau sunte un ceva pe care l-a modelat timpul si posibilitatile financiare? mi-e greu sa cred ca poti sa ajungi un mare savant daca nu au parintii cu ce sa iti cumpere o pereche de pantofi in picioare fara s ane mai gandim la cartile care destul de scumpe. acum e o concurenta acerba intre copii. cine vorbeste mai repede si mai bine, care la cat a mer in picioare, la ce scoala sau gradinita il dam... cand vedem o gradinita de stat parca vedem pe dracu in persoana. ajung copii in clasa intai cu 3 enciclopedii larousse cumparate cadou de ziua lor. nu vreau sa-i cumpar briei enciclopedii de ziua ei. vreau sa aiba o copilarie frumoasa. insa nici nu vreau sa ajunga vreodata sa creada ca nu poate sa stea mandra in fata celor care au avut altfel de viata.
eu lup si acum sa-mi ridic un pic statutul. ma ingrijoreaza cat de mult se pune accentul pe chestiile astea. nu-mi place. eu sunt un spirit liber. traiesc sa ma bucur de viata. dar daca cineva mi-ar spune ca am irosit ani buni din viata mea ce i-as spune? are oare sau nu dreptate?
mie nu mi-e rusine in lume. ce am am realizat pe munca mea. si nu mi-a dat nimeni nici un leu. stau dreapta in fata oricui. poate as fi putut sa fac mai multe. corect. pacat ca nu am avut cine sa-mi deschida in timp ochii.

[url=http://www.youtube.com/watch?v=l-ITv4OBV9c][/url]

[oare]

vai, Oana, ce tanara esti!
si-mi place ca ti-ai raspuns singura...intradevar, Bria e cea mai importanta realizare a ta. si asta pentru ca fiecare zambet al ei te face fericita. pentru unii prea putin conteaza familia, copiii - sau cel putin asa pozeaza. nu incerc s-o fac pe filozoafa, dar cred ca ne dorim prea multe: nu putem fi 5 intr-una oricat ne-am stradui - e imposibil sa ai grija de copii si de sot, sa gatesti, sa calci, sa speli, sa ai timp sa fii super aranjata, sa ai o viata sociala activa si sa mai ai si o cariera de succes, sa vii acasa cu miile de euro. asta-i parerea mea. stiu ca sunt multe care vor spune ca pot - problema lor; eu nu cred ca a sta o ora pe saptamana cu copilul, a gati doar de sarbatori, a calca o camasa pe luna samd inseamna ca ti-ai indeplinit cu succes meseria de mama, sotie, gospodina etc. si chiar cunosc astfel de cazuri; dar usor, usor dau ochii cu realitatea: si atunci aparem noi, cele care am gustat cate putin din tot ce inseamna realizare si esec si zambim - a sosit si clipa noastra!
si eu astept cu nerabdare cei 10 ani de cand am terminat...facultatea; se vor implini la anul. si am de gand sa ma laud cat pot cu fetele mele, pentru ca-s ale mele si cred ca sunt si reusite. inca nu m-am hotarat daca sa le iau cu mine