Depresia postpartum

[nicol_s]

Marinela nu te mai simti vinovata pentru ceea ce ti s-a intamplat!!! Poate asa a fost sa fie, cu destinul nu ne putem pune

Stai linistita cateva zile pana iti vei reveni complet si apoi fa-ti griji pentru casa si pentru alte treburi.

Stiu ca o zi iti pare o vesnicie si te inteleg, insa ai alaturi pe cei dragi si sigur te vor ajuta sa depasesti cu bine momentul.

Imi pare rau ca ai slabit atat de mult, dupa atata suferinta...dar las ca incet-incet ai sa revii la greutatea normala.

Noi iti dorim multa sanatate, refacere rapida si nu te mai intreba de ce !!! Ce-a fost greu a trecut.

[maraioana]

Marinela, lasa timpul sa vindece ranile: atat cele fizice, dar mai ales cele sufletesti. Vei trece pana la urma peste acest episod. Tu vrei ca atat de curand dupa tot ceea ce ai patimit sa fii apta sa faci tot ce faceai si inainte, dar nu se poate. Acorda-ti timp sa te refaci. Si lasa-te ajutata si alinata de familia ta. Ei fac totul pentru tine pentru ca te iubesc neconditionat. Nu ai de ce sa te simti vinovata.
Alaturi si la bine si la greu. Nu-i asa? Acum e greul pentru tine si ai evoie de toata iubirea si suportul familiei tale.

[Marinela72]

Viata reintra in normal...atat de brusc mi se pare. Nu mai vreau sa-mi ling ranile acum, am nevoie de aer, de soare, de mare, de veselie si fete senine...
O umbra de tristete voi pastra inauntru mereu, o umbra a ceea ce ar fi putut fi...
"Eu umbra aceasta pe care,
O semeni in sufletul meu;
Cu mila si trista mirare,
Voi duce cu mine mereu...voi duce-o cu mine mereu."

Pe curand sau poate niciodata!

[oanadd]

mari... nu niciodata. pe curand! da-ne vesti despre tine!

[Marinela72]

Am revenit, Oana...in prima zi de toamna, ma intristeaza, ma bucura, renasc si mor odata cu ea.
Pentru voi fetelor, lasati-va sufletul sa zburde in ploaie si fredonati usor...[url=http://www.youtube.com/watch?v=cOFD_tCmiNI&mode=related&search=]A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...[/url]

[Marinela72]

De ce oare in fiecare an, pe 15 septembrie, o parte din mine incepe scoala?
E ziua in care, oricat de ocupata as fi cu alte treburi, oricat de departe as fi de o scoala, strang in mana un buchet de flori, adulmec mirosul salilor de clasa, imi caut colegii cu privirea, raman muta de emotii in fata dascalilor nostrii...Oare de ce?

[Cami-N]

Nostalgia draga mea.....o parte din tine vrea sa ramana in anii aceia frumosi si fericiti....cel putin asa e la mine

[jo_ana]

Asa e, Marinela, si mie mi-e dor / sau port nostalgia acelor ani. Dar acum traim acele zile alaturi de odraslele noastre, iar emotiile sunt duble!
Te pup, mi-a fost dor sa te vad la jurnal...

[Marinela72]

Si mie mi-a fost dor...
Scriu, si totusi atat de multe ganduri raman ascunse, mute, nerostite, nescrise.

[DRIANA]

Imi aduc aminte ca in fiecare an, la 15 septembire duceam crizanteme la profesoare. Si la sfarsitul anului, cand luam coronita, inevitabil eram cu gladiole. Mi le cumpara bunicul meu.