E normal???

[DRIANA]

[gacris]

Cand cineva te iubeste te iubeste si grasa si slaba.Dar asta nu inseamna ca nu-i vor fugi ochii dupa manechine pe strada.

[gacris]

Si nu o sa te simti chiar bine.

[mischaela]

Apreciem impreuna ce vedem pe strada....

[lauraroxy2003]

Buna koko.Te-ai gandit vreodata sa apelezi la un sexolog?Ati putea merge si la un terapeut impreuna.Poate el are o problema despre care nu poate sa vorbeasca.Eu si sotul meu mergem la un teraput si ne ajuta foarte mult chiar daca suntem casatoriti doar de putin timp.Trebuie sa inveti sa iti cunosti sotul si in interior nu doar in exterior.Daca nu iti acorzi sansa sa-l cunosti relatia nu va merge mai bine in mod sigur.

[koko75]

Buna,
m-am gandit sincer si la asta dar mi s-ar parea inutil. Bani aruncati si timp pierdut. Daca el nu poate discuta cu mine, sotia lui, crezi ca ar face-o in fata unui strain?? La cum il cunosc eu, categoric nu ar face asta.
Sa stii ca ai dreptate in privinta cunoasterii interioare. Probabil tocmai asta e problema...ca am inceput sa il cunosc si ca nu imi place.
Avem mari probleme fetelor, foarte mari probleme pe toate planurile. Am avut o mare cearta ieri, bebelul a facut febra si a vomitat si m-a acuzat pe mine. Mi-a sarit tandara. Eu care fac ABSOLUT TOTUL pentru cel mic, sa ma acuze (si nu prima oara) ca nu il ingrijesc cum trebuie. A degenerat discutia (desi nu a fost cu tipete) pana la a ne spune ca suntem liberi daca nu ne convine. Eu i-am zis lui sa "pastreze distanta de mine si de copil" iar el mi-a zis "nu te tine nimeni langa mine daca nu ma mai vrei".
Nu mai stiu ce sa fac, dupa aceste vorbe aruncate in vant, la nervi, ne-am vorbit cu dusmanie, ne-am privit aproape cu ura, ne-am acuzat reciproc si din cauza unui tantar din camera
As vrea sa am putere sa ii spun "vreau sa divortez"!!!!!
Cred ca am incercat absolut totul pentru a gasi o cale de comunicare pe care el refuza cu orice chip sa o aflam. Chiar si aseara dupa ce s-au mai calmat putin lucrurile am incercat sa discut cu el sa vedem unde ne aflam dar degeaba...acelasi raspuns sec, acelasi refuz categoric de a vorbi cu mine.
Apoi m-am bagat in pat langa bebe care avea febra si a venit sa ma mangaie pe cap...as fi vrut sa simt ceva dar nu am simtit nimic. Parca era o mana a unui strain care ma atingea.
La fel patesc si cand facem sex...ca nu se poate numi dragoste
Se intampla extrem de rar dar s-a intamplat saptamana trecuta...nu am simtit nici un fior, nici o placere, nu m-a excitat catusi de putin, din contra, asteptam sa termine mai repede sa ma lase in pace.
Initial dadeam vina pe el pentru lipsa vietii intime de dupa nasterea copilului, acum nu mai stiu ce sa cred. S-a purtat prea aiurea de am ajuns sa nu mai simt nimic? Tot ce face ma enerveaza, ma termina gandul ca numai la el se gandeste si ca nu ma pot simti si eu bine..
Va rog din suflet, un sfat, o parere...orice ca nu mai stiu incotro sa apuc.

[lauraroxy2003]

[koko75]

Draga lauraroxy2003, iti multumesc mult pentru raspuns. Ma bucur ca la voi functioneaza treaba cu terapeutul dar, din pacate la noi in Romania, nu este chiar asa "la moda"...cel putin nu inca. Chiar am cautat ieri pe net dupa ce mi-ai scris si am gasit fffff putine cabinete care sa inspire incredere. Apoi, chiar l-am intrebat daca ar vrea sa mergem la un astfel de cabinet si in prima faza (desi surprins) a spus "da".
Apoi, dupa ce am stat si m-am gandit un pic mai bine am ajuns la concluzia ca nu pot face asta. Cel putin nu inca.
Poate si eu sunt "in urma" cu moda pentru ca, sincer, mi se pare putin ciudat sa ma duc sa ma destainui in fata unui strain, fie el si cu studii de specialitate. La noi inca nu a ajuns treaba sa iasa "galagie" si sa vina politia
Stiu ca asa e la voi (si sincer cred ca e mai bine) dar, exceptand toate de mai sus, mai e si partea financiara Nu-mi pot permite sa dau atatia bani, nu cred ca ar merita nici daca i-as avea. Decat poate daca situatia ar fi muuuuult mai grava de parca nu este...
Esti asa dulce cu "Dupa ce ne intoarcem de la terapeut impacati ne uitam unul la altul si ne intrebam de ce suntem asa prosti"
Ai mare dreptate si cu sexologul dar cred ca si acesta va mai astepta putin.
Cu riscul de a ma repeta, ma bucur foarte mult pentru voi ca va ajuta si...esti o femeie norocoasa cu un sot bucatar!!! Al meu nici un ou nu prajeste

[oanadd]

ideea cu terapeutul e foarta buna. sa stii ca sunt destui care merg la consiliere dar o tin secret. si noi am fost. dar te duci degeaba daca nu ai de gand sa recunosti ca ai problema. asa i s-a intamplat sotului meu. in ruptul capului nu ar fi acceptat ca eu am dreptate. dar sa stii ca a fost o idee buna. ne-a ajutat cat de at. nu-mi pare rau ca am ncercat.

[lauraroxy2003]

Buna tuturor.

Tin sa va anunt ca nu sunt norocoasa ca am sot bucatar ,deoarece aici e o alta cultura,alte mancaruri care mie mi se par ciudate.E o diferenta de la cer la pamant.El vazand ca nu ma impac cu mancarea lor se cam sifoneaza .De exemplu mananca foarte iute si nu prea am audienta la mancaruri iuti.
In privinta terapeutului,pot sa precizez ca prima oara am fost la un preot si asa nu prea iti vine sa minti .Ne-am obisnuit.
In privinta politiei pot sa spun ca apare in 2 min daca vecinii aud ceva ce nu le convine.Apartamentele de aici sunt ca o hartie.Se aude tot.Nu i-am intrebat daca se aude si cand .
Mie mi-e ciuda ca nu poti face o miscare fara sa comenteze vecinii.
In Romania m-am simtit ca acasa,aici nu.
As vrea sa te intreb de unde esti Koko?Daca esti din Timisoara as putea sa-ti recomand un medic si sigur ati reusi sa comunicati amandoi cu el.
Va urez o zi frumoasa