vara mea pierduta!

[jo_ana]

Oare, iti doresc sa-ti vezi visul ct mai repede. In ce le priveste pe fete, s-a implinit. Si cred ca e partea cea mai importanta din vis...jeep-ul?!...sa vina si el!
Eu nu vreua jeep, eu vreau masina sport, decapotabila!

Asa e, motanul papa de ma rupe. De-aia nici nu-i ajunge papica intotdeauna! Eu m-a si speriat cand am vazut cat mananca si am vorbit cu medicul pediatru. Mi-A ZIS CA E OK, UNII COPII nascuti cu greutate mai mica, au un ritm accelerat de crestere, dar pe parcurs, se mai domolesc. Mie mi-e ca-l doare burtica de cat haleste, dar ... bine ca suntem bine.
Nu pot sa apun ca nu ma supara cate o remarca :"da, ce micutz e", ca eu il tot vad asa cum era la 2 zile: galben la fatzuca, mititel si foarte frumusel. Imi imaginam ca vom avea probleme cu mancarea, dar in niciun caz ca vom manca prea mult ...

Va pup fetelor si va multumesc pentru fiecare vorba buna!

[aceeasi_eu]

Ana,
la cat timp papa cavalerul?
Eu in prima luna ii dadeam foarte des sa manance si chiar ramaneam fara lapte in sani si se agita rau cand nu gasea,de aceea dadeam completare la lgt cu lapte praf.
Apoi au inceput caldurile mari si am introdus ceaiul intre mese.
Acum mananca la 2-3 ore,laptele se aduna in sani si doarme si linistit.
Poate o fi si de la biberon fiindca am uitat sa iti spun ca l-am introdus la bibe,pana atunci mai scapam cateva lgt de ceai dar le refuza.
Siintr-adevar,copiii cu greutate mica la nastere,au un ritm mai alert de crestere la inceput,ptr a recupera...\Asa ca nu iti mai face atatea griji si lumea spune ca e micut ...fiindca e micut de varsta...
Dar ia,imbraca-l si tu in blugi si tricou sa vezi ce barbatel il faci!!!

[jo_ana]

Din pacate nu avem un program de masa! Ideea e ca dimineata mananca haotic - adica papa, adoarme putin, iar papa - pe la amiaza doarme vreo 2-3, poate si 4 ore, seara iarasi papa haotic pana la 22-23, dupa care somn pana la 3.
Dar copilul mananca mult: eu nu-i pot da completare cu lgt, caci incepe progresiv: dimineata 30-40 ml, iar pana seara jungem la 80 - 100 ml. L-a vazut si medicul si a ramas surprins vazand cat mananca!

Intr-adevar, si haina face pe om

[jo_ana]

Imi pare asa de rau de Ton! Pana mai ieri era centrul atentiei in casa, iar acum toata lumea incearca sa se descototoreasca de el. Bietul isi da simlinta, dar tot rau nimereste. Mi se rupe sufletul la fiecare mustrare, mai ales amintindu-mi cum am fost eu! Nici pentru mine nu era timp, nu erau bani, nu era momentul...si nu as vrea ca aceste lucruri sa se intample cu Ton!
Ciuda mi-e pe mine ca nici in putinul timp in care as putea sa stau cu el, nu stiu cum sa ma comport: nu mai sunt la fel cu cea cu care fusese obisnuit...si nici el nu mai are chef de jocurile si nimicurile pe care sunt eu in stare sa i le servesc...

Teroristul, Art mananca si doarme si maraie...program de bb, ce sa zic, dar acum, de cand suntem numai noi trei - sotul a plecat la serviciu - parca nu e tocmai simplu...iar laptele asta praf, ma face praf...Adevarul e ca am avut o noapte cam alba si "nu am chef de nimic!"

[oare]

de-ai sti cat te inteleg! si mie mi se intampla la fel. ajunsesem la un moment dat sa ne intelegem dar dupa vacanta la bunici...am luat-o de la capat. pe undeva am noroc, daca se poate spune asa, ca ne temperam (eu si tati) unul pe altul. si noi ne dam seama ca Sanzi se straduieste dar nu prea ii mai iese. si ea e stresata din cauza asta si comite nazbatiile una dupa alta. cand Sorana era cam cum e Art acum, le luam pe amandoua in pat si ii citeam Sanzianei din carticele sau reviste. acum ma roaga sa ma joc cu ea cu papusile...si am un chef.... . am gasit si o solutie: o santajez - ii spun ca in zilele in care ne jucam amandoua cu papusile nu mai are voie la calculator. faza e ca de obicei imi iese si Dragos nu stie de ce vrea Sanzi sa se joace doar cu el .
daca te ajuta cu ceva, consoleaza-te cu ideea ca mai e cineva care se confrunta cu aceleasi probleme.
las' ca se marita, respectiv insoara ei si scapam de probleme! mai e un pic!

[jo_ana]

Sunt trista si cu lacrimi in ochi! De doua ori!
In primul rand ca ma vad incapabila sa fac fata situatie: cand reusesc sa-l culc pe unul, celalalt il trezeste si invers. Iar bietul Ton e rupt de oboseala, a slabit de o saptamana de cand sunyem singuri...
Iar al doilea motiv, l-am trimis pe fratior Ton la bunici. Nu mai pooooot!
Ei, ete ca stau sa dau drumul lacrimilor, dar nu vreau!
Si ca sa fie toate bune si frumoase, mi-am fact prastie un san si de 2 zile i-am dat pauza!

[maraioana]

Ai nevoie de un pic de pauza. Vei vedea ca la intoarcerea lui Ton, vei avea si tu alt tonus, alta dispozitie. Vei fi si un pic mai odihnita. E greu cu doi copii, pana te acomodezi. Si eu am avut baiatul cel mare plecat o luna la munte si mare cu bunicii. Mi-a prins bine si mie, ca m-am mai pus pe picioare, dar si lui ca s-a distrat si a profitata de aer, soare, apa, joaca fara sa fie restrictionat la fiecare pas.

[oare]

Jo, te invinovatesti degeaba. situatia e cat se poate de normala daca-i analizezi cauzele: dupa sarcina, nastere, aparitia unei gagalici-sef, tu ai vrea sa fie ca inainte? o sa fie probabil peste 2-3 ani, cand vei incepe sa te intelegi cu Art si vei sti ca face macar jumatate din ce-i ceri.
deocamdata profita de faptul ca Ton e la bunici si incearca sa-i creezi un program de masa lui Art: din proaspata mea experienta asemanatoare iti spun ca asta iti va usura cat de cat viata; daca a papat si a dormit un pic, incearca sa-l duci cu zaharelul, sa-l plimbi, sa-l duci la fereastra, chestioare din astea. daca reusesti sa creezi un interval de 2h si jumatate-3 intre mese,e super si putin cate putin poate vei reusi sa elimini si laptele praf (castigand astfel inca putin timp).
odihneste-te! nici sa nu te gandesti sa ai mustrari de constiinta in ceea ce il priveste pe Ton! vorbeste cu el la telefon, spune-i ca-l iubesti, lasa-l sa creada ca si Art si-ar dori sa fie la bunici dar ca varsta nu-i permite (in felul acesta Sanziana si-a creat un avantaj in fata Soranei si a trecut mai usor peste faptul ca se afla departe de noi). mai e putin si incepe caminul, deci va fi in fiecare zi cu tine, nu va trebui sa-l mai culci si pe el la pranz si va fi mai simplu.
imi trec atatea prin cap si imi e ciuda ca nu reusesc sa le materializez pe... tastatura. concluzia pe care am tras-o crescand-o pe Sorana a fost ca de fapt de cele mai multe ori nu depinde de noi cum crestem copiii, ci de ei. noi trebuie doar sa invatam sa ne adaptam foarte bine si sa ne pastram nervii de otel.

[jo_ana]

Multumesc de sfaturi si incurajari.
Cu Art nu e chiar asa de greu. Si nici nu mananca mai des de 2-3, chiar 4 ore. Laptele praf nu-l voi putea elimina, caci are momente cand ma lasa cu sanul plin si cere sticla. Zilele acestea, cand am avut probleme cu unul din sani, l-am fentat, in sensul ca-i dadeam pe sticluta o parte din lapticul de la mine (cel din sanul ranit)...uite-asa am reusit sa papam nu mai mult de 50-60 ml. lapte ptaf intr-o zi. Dar de unde timp sa recurgi mereu la artificiul mulsului?
Il priveste! Daca e asa de mancacios
De Ton imi pare tare rau. El nu mai fost plecat de acasa, decat in concedii... si tot cu noi! Ieri, sarmanul era asa de indoit: o parte din el voia sa mearga, alta sa ramana acasa. Si de nu mi=ar fi imposibil sa-i culc pe amandoi, nu l-as lasa!Insa bietul copil e rupt de oboseala, stresat de atata "nu-i voie", "nu face", nu...incat trebuia sa- scot putin din casa.
Mai ales ca si caldurile astea nu-ti permit sa iesi afara decat fie forte dimineata, fie seara...
Sunt trista, caci nu-mi place sa-l stiu departe de mine si ma tem ca din nou o va lua de la cap cu racelile...

[jo_ana]

Mi-e dor de zilele in care puteam iesi in voie afara, cu Ton, ne jucam de-a v-ati ascunselea...iar timpul nu ne mai permite...
CRed ca sunt un pic trista si melancolica...