Inca din adolescenta, visam ca tatal copilului meu sa-mi fie alaturi in momentul nasterii sau cel putin sa-si exprime dorinta asta...
Anii au trecut, am ramas insarcinata, insa sotul meu nu si-a dorit sa participe la nasterea copilului nostru; de fiecare data cand venea vorba despre acest subiect, evita discutia si vazandu-l asa, nici eu nu am insistat, gandindu-ma ca e mai bine asa. Totusi, daca ar fi fost acolo sa-l strang de mana atunci cand imi era mai greu, poate ca as fi trecut altfel peste dureri, poate ca el ar fi inteles cu ce se "mananca" nasterea si prin ce trece femeia, poate ca m-ar fi inteles si respectat mai mult, poate ca i s-ar fi declansat instinctul patern(daca o exista si o avea asa ceva!), nu stiu...
Voi ce parere aveti despre acest subiect-sunteti pro sau contra prezentei tatalui in sala de nasteri?



fiind vorba a innebunit-o deja pe doctorita daca poate sa-l vada dupa ce e scos din burtici, sau macar dupa ce-l spala, sau chiar si nespalat. E atat de fericit ca s-ar putea sa-l vada inaintea mea, desi e mai putin posibil... Chiar imi spunea ca la o nastere normala ar asista, dar cand e vorba de sange si taieturi spunea ca-l apuca o mila cumplita. I-am spus ca nu va vedea toate astea, asa ca sa nu-si faca probleme. Si asa o sa patruleze pe hol asteptand...

