plang

[claudia21]

OANA,am intrat la subiectul asta intimplator,dar nu m_am gandit nicio clipa ca o sa dau chiar peste tine aici!
imi pare enorm de raupt mama ta,insa tu trebuie sa fii puternica,dealtfel parerea care mi_am facuto eu despre tine este de o femeie puternica cu un caracter puternic,deaceea nu trebuie sa te lasi prada sentimentelor!
Esti tanara,ai toata viata inainte,nu lasa gandurile negre sa te napadeasca.
mi_ai dat asa emotii va efectiv nu_mi gasesc cuvintele!
tot ce pot sa_ti spun este sa fii optimistade dragul tau si al BRIUTEI,si fruntea sus draga mea si curaj,mult curaj!

[oanadd]

va multumesc, fetele, pentru ca sunteti aici si citit vaicareala mea... dar sunt singurele momente in care pot sa ma plan. in rest.. am oameni care se bazeaza pe mine si din graba cu care traim au uitat sa ma mai intrebe si pe mine cum ma simt sau daca am nevoie de consolare. vi s-a intamplat vreodata? sa te ia lumea de buna mereu fara sa se gandeasca ca poate sunt zile cand te simti la pamant, ca te-a invins lupta de zi cu zi... ma infurii cateodata pe ei si le spun dar ma uit in ochii lor in timp ce tip si vad ca habar nu au despre ce vorebesc. ca si cum nu se poate ca stalpul nostru sa se fisureze. nu oanuta noastra. onuta e puternica. ea poate duce mult.
adevarul ca sunt un om puternic. dar, in final, sunt un simplu om, care isi trage puterea din lucrurile pe care le iubeste. din visele mele am gasit putere sa imi cumpar o casa cand toti ceilalti se uitau la mine ca la felul 24. din dragostea mea pentru briuta am reusit sa o am cand nimeni nu mai credea ca am sa o pot cara macar 30 de saptamani. fiecare zambet al ei este o rasplata pentru zilele de chin in care faceam perfuzii.
nu sunt un om slab. deloc. dar cateodata mai am nevoie sa fiu si eu aia slaba. o simpla blonda naturala care trece cu o nghetata in mana.

pentru ca nu suntem niste femei slabe va ofer asta
http://www.youtube.com/watch?v=r8_7uxMEMC4

mai de mult am scris undeva, site, o chestie despre femeia la 30 de ani. eu chiar ma simt minunat in preajma celor 30 de ani. mult mai singura pe mine decat eram la 25. mai frumoasa desi cu ceva kile in plus. parul luceste mult mai mult si il port lasat pe spate nu prins in coada. inca pot sa ma bubur de o floare in primavara dar stiu sa fiu si dura cand e cazul. cea mai tare faza era aia cu carnatul... acum chiar nu as mai lua carnatul acasa. uite ca rad in loc sa plang. dar merita sa radem si sa plangem in acelasi timp. numai asa trecem prin viata lasand ceva in urma noastra. amintirile sunt cele care raman dincolo de viata.

la aniversarea primilor 20 de ani de viata o prietena de la vremea aia mi-a scris un lucru. vi-l spun si eu voua si va ofer o piesa memorabila sa mearga cu aceste cuvinte.

'pentru atunci cand vei uita ca nu ai uitat!'
http://www.youtube.com/watch?v=MBpyuYgfCWA

[DRIANA]

Oana, amica mea draga...si eu am momente cand ma sufoc din dragoste pentru fiica-mea...si orice mama adevarata cred ca are asemenea momente, pe care le realizeaza sau nu...si mi-e mie frica, si eu mai plang...e drept, cam rar in ultimul timp, dar tare bine este sa plangi...sa poti sa plangi...
Ziceai ceva de femeia la 30 de ani? Uite aici subiectul...
http://www.copilulmeu.ro/forum/viewtopic.php?t=6217
Te pupicesc!

[adeluta75]

OANA,si mie imi este teama ca nu am sa apuc zilele sa joc la nunta baietelului meu,de ex.....si asta din cauza ca unul din parintii mei nu au apucat.,si atunci plang pana nu mai am lacrimi.....pt ce am pierdut in lumea asta...de ce tocmai mie mi s-a intamplat tocmai asta? ....ma descarc,iar a doua zi de dimineata ma simt cel mai fericit om de pe pamant!.....
Cum spui tu,toata lumea se asteapta de la tine sa fi de fier.....mie nu imi place sa fiu de fier....eu ma bucur ca am si momente din astea,imi aduc aminte ca sunt om nu robot...imi place sa simt,imi place sa ma bucur dar e bine si sa mai plangi din cand in cand....
Probleme de sanatate in familia mea au fost...sunt....si vor mai fi probabil...important e sa nu te lasi doborat de ele......nu te lasa prada gandurilor negre....
Se spune ca soarta ti-o faci singur cu mana ta..sunt de acord in proportie de 50% iar restul e mana destinului....plange pana nu mai poti..si apoi capul sus!.....bucura-te de ce ai si de ce vei avea mai bun in viata ta!
Iti doresc numai bine!

[aceeasi_eu]

Oana,insanatosire grabnica!
Iar cat despre femeia la 30 de ani...esti prea departe.... mai copilareste putin,fata mea....

[oanadd]

am fost aseara in vizita la niste prieteni sa sarbatorim iesirea atestatului de adoptie. vor sa infieze un copil, pentru ca ei nu pot avea copii, desi au incercat tot ce se putea incerca. ghici cine va fi nasica 'viitorului' sau 'viitoarei' ????
ma uitam la ei cat sunt de fericiti ca intr-un final, vor fi si ei parinti. e uimitor cum oameni care iubesc copii atat de mult si care si-ar da viata pentru copilul lor nu reausesc sa plamadeasca din carnea lor un sufletel. ma intristeaza soarta acelor copii care nu vor fi desul de norocosi sa ajunga in bratele lor. ma uitam la mainile dragei mele prietene. brate de mama, gata sa starnga la pieptul ei si sa aline si cea mai crunta durere. brate moi... calde. cu greu cred ca mainile alea vor putea pedepsi. ce noroc pe copilul care va ajunge la adapostul lor. va fi un bebe adorat. 'cel mai minunat'. abia astept ca dumezeu sa le indeplineasca si visul asta. sunt sigura ca atunci se vor deschide cerurile si dintre cei mai frumosi ingeri unul va cobori in bratele alea moi, la care caut si eu alinare, de fiecare data cand sunt trista sau ma simt daramata. cu adevarat brate de mama.

ma uitam cand am ajuns acasa la mainile mele. sunt departe de a fi asa cum ale 'cumetrei'. ale mele sunt obisnuite cu alte lucruri. foarte rar mangaie... si numai pe briuta mea iubita. in rest... lucreaza mult mainile mele. si-au pierdut, daca or fi avut vreodata, dulceata. dar poate ca si mie imi va mai fi dat vreodata sa mai fac mainile astea sa iubeasca, sa mangaie si sa aline.

[oanadd]

am uitat sa va ofer o melodie...

http://www.youtube.com/watch?v=bHUH8cP7p90&mode=related&search=

[oanadd]

sambata seara... musafirii au plecat. adi a plecat 'la serviciu'. nu mi-a trecut niciodata prin cap, pana cand a fost plecat acum doua saptamani la cluj, ca ar putea sa ma insele.
e o prostie. noi nu mai avem o relatie de sot-sotie de doia ani si... nici nu-mi pasa daca se duce la 'o alta' sau chiar se duce acolo unde spune. nu l-am intrebat niciodata unde pleaca. nici cand vine. cateodata imi pare rau ca vine. altadata imi este dor de el. ar trebui sa-mi pese daca ma inseala? ar fi normal... sau poate nu...
oricum, imi este dor de adisorul meu iubit de acum ani de zile... care nu raspundea niciodata, care ma iubea asa cum eram eu, fara sa ma critice, fara sa ma intrebe nimic, fara sa aiba cea mai mica dorinta de a schimba ceva la mine. imi spune des ca nici eu nu mai sunt la fel. ca m-am schimat. ca sunt mai dura, ca nu mai zambesc la fel de des cum o faceam asa ca 'atunci'.
atunci... ce frumos suna si amintiri frumoase am de 'atunci'. parca nici nu se inventase raul... sau cel putin nu ajunsese la mine. eram libera in adevaratul sens al cuvantului. tanara si libera sa fac orice...
doamne... cate narghilele fumate la valea regilor... cate nopti in care statea si discutam despre o carte la umbra felinarelor si langa o sticla de vin. ca si cum discutiile alea si opiniile noastre despre o carte ar fi schimbat lumea.... ma simteam ca descopar eu lumea cu fiecare rand nou pe care il citeam si care imi punea cerebelul la munca.... minunati ani. poate vor fi avut si altii asa perioade frumoase in care sa fi imbinat studiu cu placerea... cu pasiunea... o pasiune care te face sa te manance buricele degetelor daca nu termini cartea. sa nu ai somn pana cand epilogul nu va fi citit. disputele intre amici... oare vor putea copii nostri sa traiasca aceleasi sentimente?
sunt o visatoare... poate chiar o inadaptata care se muleaza pe ceea ce vor altii de la ea. in sine mea... cine sunt eu? vorba lui lili. ciudat. am ajuns la aceiasi intrebare fara sa sa vreau. am scris.... si degetele mele boante, de care mi-a fost mereu rusine, m-au adus sa ajung la aceiasi intrebare. cine sunt eu?
sunt o trestie. vantul nu ma va razbate. voi fi aici, indiferent de cate furtuni vor trece peste mine. numai ca, din pacate, voi fi mereu alta. ce am fost ieri, sigur nu mai sunt azi. maine am sa fiu o fastasma eu-ului meu de azi. pana voi deveni un vis.
ma gandeam ca fiecare lasa o urma toti oamenii pe care ii cunoaste si cu care interactioneaza. am lasat ceva urme si eu.
au brazdat si altii in sufletul meu destule fasii. unele placute, de care imi amintesc cu mare placere. ma vad peste ani, povestind nepotilor, ce faceam eu la tinerete .
de as putea sa traiesc acum clipele alea... sa ma incarc cu puterea vietii care curgea prin venele mele. [:(]
cat imi este de dor de mine!!!! pentru ca asta e ultimul 'mine' cu care m-am simtit bine. doar eu si cu mine.....o adiere de vant in sufletul si in memoria oamenilor. o mica amintire acolo, la cufarul sufletului, poate tinuta secreta, poate disputata... poate luata a misto. dar niciodata ignorata.
si totusi ... cine sunt eu?? o adiere de vant. am ceva din ieri, dar azi sunt diferita si, sigur, maine voi fi altfel. niciodata aceiasi, dar mereu schimbata .

va ofer acum, de culcare o piesa minunata care mi-a rasunat in cap ani la randul...

http://www.youtube.com/watch?v=wSGF1JB0F7U

si pana la urma stiti cine sunt eu?? sunt fiecare cuvant care sta scris aici. sunt fiecare lacrima care a cazut. fiecare zambet, fiecare ironie. sunt eu... si asa am sa raman mereu. o adiere de vant... o mireasma care iti imbata simturile si de care nu ai sa uiti. pentru ca eu sunt unica in felul meu.

[adeluta75]

Eu sunt noua pe acest forum de vreo luna,si mi-ai sarit in ochi deoarece te vad destul de des..ne-am si intersectat parerile de vreo cateva ori..la un subiect foarte controversat,nu vreau sa fac reclama....
In primul rand vreau sa fac o paranteza....am fost acuzata printr-un mail privat ca imi place sa atac persoane pt ca "se poarta"pe acest forum,persoane printre care cica te numarai si tu....si ca ma incadrez si eu in "tabara ipocritelor"..
Nu vreau sa creada ca scriu aici doar "ca se poarta" si nici nu vreau "sa stau pe margine si sa asist"(tot in acel mail am fost sfatuita).....nu vreau ca nimeni sa ma cenzureze.....stiu sa rad ,dar si sa plang.....odata am incercat aici,si m-am simtit mai bine spunandu-mi durerea....inchid paranteza.
Eu vreau sa iti spun ca admir usurinta cu care iti etalezi trairile..in special cum sti sa plangi.....as vrea sa am si eu curajul asta odata..pt ca as avea multe de spus...dar cine stie...poate odata am s-o fac si pe asta!..

[oanadd]