by oare » Wed Aug 08, 2007 11:34 am
de multe ori uitam de unde am pornit...subiectul e plasat la ,,vreau sa-mi salvez casnicia!''. intentionat sau nu, fata asta ne-a transmis un mesaj: vrea sa-si salveze casnicia. si ne-a cerut solutii, pareri, considerand ca cineva cu experienta ar putea sa o ajute. iar daca noi nu acceptam violenta in familie iar ea a fost dispusa sa ierte, nu inseamna ca trebuie sa o judecam. ati uitat de povestea cu pragul de sus? voua de cate ori nu vi s-a intamplat sa vi se dea sfaturi gratuite? adica sa nu il coste nimic pe cel care le da? pana la urma, cel care le pune in practica plateste.
mie mi se pare ca e intr-o perioada in care nu ii e chiar foarte clar ce va face cu viata ei si ultimul lucru de care ar avea nevoie sunt disputele de aici. cred ca i-ar fi mult mai utila o vorba buna, care sa o faca sa-si deschida sufletul, sa-si clarifice ea in primul rand cum sta situatia si sa decida ce trebuie facut.
nu sunt de acord sa spui cuiva raspicat ,,divorteaza!''. mai ales in conditiile in care nu cunosti exact toate datele problemei. vi s-a intamplat sa vreti sa spuneti ceva, sa incepeti sa scrieti si sa constatati ca poate mesajul nu e chiar ceea ce v-ati creionat in minte? eu m-am gandit la acest lucru atunci cand am inceput sa citesc postarile de aici.
Oana, sa stii ca am citit si eu despre problemele fetitei lui fii_tu si imi aminteau de Sanziana mea: si ea facea ceva doar daca avea chef si vorbea in limba ei multe si marunte; in momentul in care a mers la gradinita a inceput sa vorbeasca foarte clar si sa inteleaga ca trebuie sa faca si ce-i spun eu, nu doar ce are ea chef. eu as zice ca fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare - iar cu acest lucru am observat, la un alt subiect, ca sunt de acord mai toate mamicile de aici. eu am pus cele citite pe seama unei mamici care isi dorea ca puiul ei sa le faca din prima pe toate.
a fost o zi...cand se putea sfarsi...