Eu recunosc sunt mai putin diplomata..daca am fost asa categorica,stiu eu de ce am facut-o ..la urma urmei e o maimca ca oricare alta de pe forum care are o problema, si una inca foarte serioasa......de obicei nu imi consum energia pt a convinge pe cineva sa fie de aceiasi parere cu mine..insa cand e vorba de un copil(subiectul meu cel mai sensibil),nu pot sa raman indiferenta....
Candva am fost si eu un copil la fel de neajutorat cum e fetita ta....si stiu ce inseamna sa traiesti sentimentele pe care le traieste copilul tau...din fericire nu erau parinti mei ,era o femeie din familie pe care am iubit-o si o iubesc mai mult ca pe mama mea...toata viata port in suflet acele clipe,am ramas cu traume toata viata desi aparent sunt o femeie foarte putenica ca si caracter
Un lucru iti cer,gadeste-te ca copilul tau se poate imbolnavii..din cauza socurilor, poate sa primeasca eplilepsie de ex..nu vreau sa te sperii, dar consecintele pot fi fatale pt sanatatea mintala a fetitei...
Eu ma opresc aici,nu mai vreau sa discut niciodata acest subiect..ca ma doare prea mult.
Insa o rog pe autoarea acestui subiect..sa dea un semn de viata....daca poate binenteles!



De ce?