SOTUL MEU MA BATE

[marleen]

[ioanna70]

ai dreptate marleen.un barbat care te face sac de box ori de cate ori il apuca cheful nu e barbat dupa parerea mea ci animal.apoi scenele aceste copilului nu-i fac absolut deloc bine mai ales ca e la varsta la care receptzioneaza absolut tot.
am fost si eu casatorita cu un specimen de genul acesta diferentza era ca umbla cu jumate din femeile orasului iar acasa venea plin de draci si cu fatza la cearceaf.pe vremea aceea copilul nostru avea cam varsta pe care o are fetitza lui fii_tu.i-am suportat o perioada iesirile vulgare si nervii dar cand a incercat sa dea in mine a doua zi am si fost la avocat si am inaintat divortz.am declarat ca e pericol si pentru copil si automat pana la proces l-au obligat sa se mute.nu zic ca divortzul a fost usor dar am avut puterea sa lupt , prieteni sa ma sprijine ( parintzilor le-am spus mult mai tarziu caci sunt in varsta si am vrut sa-i protejez) si incredere in mine ca am sa ma descurc si singura.a tot incercatel s-o dreaga dar nu m-am lasat.parerea mea e ca daca o face odata 100% va exista si continuarea iar repet copilului situatzia aceasta numai bine nu-i face.apoi e plin Pamantul de barbatzi,nu ? nu e sfarsitul lumii si nu am fost prima sau ultima femeie divortzata.

[fii_tu]

Marleen...sunt dezamagita sa vad ca asta ai inteles tu din toata povestea asta...

Te rog frumos sa recitesti TOATE mesajele mele postate la acest subiect si sa gasesti MACAR O SINGURA SCUZA ! adusa sotului meu vizavi de comportamentul execrabil pe care l-a avut fata de mine.

Ma repet, doresc intai sa lupt pentru a schimba atitudinea detestabila a sotului, si doar ulterior esecului acestei incercari voi " taia raul din radacina" parasindu-l...

Poate am eu o mentalitate ceva mai greu de acceptat de catre voi, cele ce aveti impresia ca sunt "confuza" ( sincera sa fiu, nu stiu de unde a reiesit acest lucru...), dar parerea mea este ca e foarte usor " sa dai bir cu fugitii " atunci cand te lovesti de un zid ce nu poate fi doborat...
Eu merg pe principiul :"Nu darami zidul....incearca macar sa-l escaladezi..."

Si dau toate aceste lupte, in speranta ca ceea ce-mi doresc, voi obtine de la barbatul in care chiar am investit sentimente si cu care am acceptat sa fac un copil
Nu as mai lupta deloc , daca nu as simti ca si el isi doreste sa schimbam ceva , la amandoi, ca totul sa ramana o amintire neplacuta.

Dar daca nu se va putea...macar raman cu constiinta impacata ca am facut tot ceea ce a depins de mine pentru a mentine aceasta casnicie...

P.S. Sotul meu stie foarte bine ca de acum inainte nu voi mai accepta sa fiu supusa unui astfel de tratament odios si ca la prima abatere...fiecare o va lua pe dumul lui...![u]

Si inca ceva...eu nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, ci doar imi exprim fata de voi ceea ce simt si ceea ce vreau sa fac pentru a avea o familie linistita si fericita... ( ceea ce va doresc si voua din toata inima !!! )

Apropo...daca e cineva cu o situatie similara , si care a avut succes pe deplin in aceasta lupta covarsitoare sa dea, la rugamintile mele, o speranta si celor ce trec prin aceasta proba de foc...
Va multumesc! O sa revin...

[Anca_Cristina_Manea]

ce citesc eu aici identific cale a si toate simtomele unui abuz domestic o sa caut si cu acordul adminilor acestui site o sa iti dau vateva lincuri de pe alt forum unde este dezbatut pe larg acest subiect cu exemple traite chiar de cei care scriu si unde este descris foarte frumos si clar calea pe care se ajunge la aza ceva, motivele fiind diferite, cauza reala fiind una si aceeasi, frustarea neputinta si sentimentul de inferioritate a partenerului!

[robertzica]

[fii_tu]

Fetelor...sunteti niste dulci...! si va spun sincer ca si datorita voua am reusit sa ma schimb oarecum....sa fiu mai hotarata, mai stapana pe mine, sa am puterea sa spun raspicat ceea ce-mi doresc de la viata si de la partenerul de viata...

Roberta ai dreptate...atitudinea mea e oarecum diferita de la primul mesaj incoace... . Acolo, la primul post, ma simteam umila, o victima, o femeie care isi pierduse zambetul de pe buze din pricina nedreptatii si a abuzului la care fusese supusa...
Acum...ma simt alta, sunt alta! Mai increzatoare in fortele proprii, mai ferma in luarea deciziilor, mai dura fata de sotul meu, atat verbal cat si prin atitudine, mai inabordabila de catre acesta, un fel de " daca vrei sa ma ai ...recucereste-ma ! "
Simt ca pot si ca e mai bine asa...cu nou comportament, cu proaspata schimbare care imi aduce putere, si o provocare a descoperirii limitelor de rezistenta a ceea ce sunt eu pe interior...

Am un dor nebun de , dar mi-am impus sa nu ii dau satisfactie sotului meu...si astfel il resping ori de cate ori vine si ma ispiteste, mangaindu-ma tandru, soptindu-mi cat de dor ii este de mine , etc...
Nu ma las , si de fiecare data ii raspund:" si mie mie dor, dar ce sa fac daca atunci cand te simt mangaindu-ma imi trezesti amintiri neplacute, ca cele in care erai misogin si ma loveai ?!? "
Dragul meu nu se poate...rabda ! Demonstreaza-mi ca ma iubesti cu adevarat, ca nu contez pentru tine doar ca femeie buna de satisfacut placerile carnale, ca ceea ce iti doresti vine din inima si nu din pantaloni... E o perioada foarte grea pentru amandoi, fiindca atat tu cat si eu trecem prin anumite modificari, anumite teste, care daca le depasim putem continua, daca nu....asta este !"
Ii repet adeseori ca nu mi-e frica de o eventuala despartire, ca nu are rost sa convietuim sub acelasi acoperis daca nu ne mai suportam mentalitatile, ca oricat de greu ar fi sa o luam de la capat, eu sunt dispusa sa o fac...desi imi doresc sa fiu cu el , dar daca nu va mai fi posibil... asta e!
Ideea e ca nu umblu cu binisorul pe langa el, ci dimpotriva...incerc sa intind coarda la maxim atunci cand vad ca ar fi nervos si ar putea sa riposteze in vreun fel...Il incerc sa vad daca m-ar mai lovi, cu toate ca i-am tras semnalul de atentionare: INCA O DATA SI... BYE-BYE !
E dorinta mea si ma voi tine de ea..!

Va pupic pe toate ! V-as mai scrie dar ma grabesc sa plecam in vizita ! Tinem legatura...

[oanadd]

bravoo!!! asa te vreau! tine-l sub papuc! si nu ezita sa-i spui cu zambetul pe buze ca TE-AI SCHIMBAT!acum nu mai tine faza cu pumnul! bravo tie!

[robertzica]

Iti tinem pumnii sa reusesti!

[fii_tu]

Mersi fetelor...si noi sparam sa reusim. Ce va fi vom vedea. Tinem legatura.

[magdulici]

Draga fii_tu,iti doresc sanatate atat tie cat si fetitei tale!
Iarta-ma ca ma bag si eu ca musca-n lapte,insa nu ma pot abtine sa nu-mi spun parerea.
Un asemea om nu se schimba.Aaaa,ca ne amagim noi si ne facem tot felul de iluzii sau ca ne imaginam cum ar fi daca s-ar schimba,daca si-ar da seama ca noi suntem femeile de care ei au nevoie,care facem si suportam atatea ptr ei,ca ne bucuram la maxim ca schimba si ei un pampers sau ca se bibileste cu 10 min,ca ne mai ia in brate si ne spune(dupa ce cu o zi,2,3 inainte ne-a lovit !!!)ca ne iubeste,etc;ne si imaginam ca e un pas spre schimbare,ca s-a produs minunea!!!!!!!!!!!Dar dupa o saptamana sau doua(cele norocoase)isi da iar in petec!
Atunci mintea noastra o ia iar de la capat.Ne spunem ca-l uram,cat de mult ne dorim sa-l parasim,ca GATA acum chiar ca-l parasim!!!!!!!Dar intervin teama sa nu ne omoare la nervi(ca de' saracu' sta el mai prost cu nervii!!! ),rusinea fata de neamuri ,sa nu afle ca suntem lovite ca ne-ar acuza tot pe noi,ca suntem fraiere ca-l suportam(nu ca n-ar avea dreptate!!! )sau frica de a incepe o alta viata!
Un asemenea om nu se schimba,fiindca i-a intrat deja in reflex sa ridice palma daca nu-i convine ceva sau macar sa ne injure si atunci ne bucuram ca am scapat ieftin,ca "a avut tarie si s-a abtinut"!!
Singura rezolvare ar fi acele consilieri(nu stiu cum sa le spun altfel) in grup ca la alcoolici.Se practica in alte state occidentale,nu cred ca au ajuns si la noi!
Si ar mai fi o rezolvare=DUMNEZEU=la care strigam doar cand ne doare capul de la pumni!!!!!!
Cati barbati s-ar schima?UNUL LA UN MILION!!!!Si chiar si atunci ne imaginam ca al nostru e acela!!!
Restul e doar amagire!
Ce am spus e atat din experienta-mi proprie,dar si din al altora apropiate!
Pana nu luam biciul in mana,nu rezolvam nimic!Doar speram si ne imagina ce bine-ar fi daca...
A,cunosc un caz care s-a schimbat si care recunoaste ca "in tinerete am fost prost".Dupa 20 de ani de chin s-a "schimbat",n-o mai bate,doar o injura! .Se mandreste ca are casa,are 2 copii mari ,adulti,dar in acei 20 de ani sotia pleca cu copiii sum scara sau la vecini sau se piteau in sifonier cate 2-3 ore!!!pana adormea betivul!!!!!!
Vrea cineva sa-si petreaca 20 de ani din viata in speranta ca se va schimba?Nu mai suntem in acele vremuri!Meritam mai mult,fiindca muncim mai mult!Eu,una,m-am trezit din somnul in care ma afundase amagirea!
Va doresc sanatate,in primul rand,putere a lua decizia corecta si credinta in DUMNEZEU!