Viata e o alegere!

[jo_ana]

Citesc si te admir pentru modul cum reusesti sa mentii "ordine" si armonie in familie.
Robert creste, iar tu esti la fel de activa ca si in sarcina.
Cum reusesti sa nu lasi sa-ti scape lucrurile de sub control?...
Of, eu ma simt atat de slaba in fata neprevazutului si ma simt invaluita doar in ceata...

[aceeasi_eu]

,,Ordine,, si tinute lucrurile sub control??
Ana,nu vreau sa ma enervez...nu vreau sa ma consum ptr lucruri ce oricum nu le pot rezolva...
De ex,la cateva zile de la venirea mea acasa s-au anuntat la usa cei de la gaze ca in juma de ora vin sa lucreze la tevaraia din casa mea si ptr asta tb sa mut mobile,sa acopar ce se putea proteja de praf..
Am mutat mobile,eram singura ca baietelul-bb,am stat cu el in brate toata dimineata,fiindca zgomotul nu-l lasa sa dorma si il agita rau...
Usa larg deschisa de la intrare,de vedea toata lumea miscarea de la mine din casa.
La urma m-au lasat cu mormane de praf si praf in toooata casa,dupa ce facusem curatenie generala si aveam si un nou nascut in casa...
Cand au plecat,au aparut acasa si cei doi copii mari carora le era foame,nu aveam nimic gatit...ca nu am avut bucat.la dispozitie,dar nici o posibilitate de a umbla la frigider...
I-am mobilizat io pe ei...dar sunt lucruri pe care ei nu le stiu si pot sa le faca...
Asa ca greul l-am facut io,am tras o portie de plans...copiii tb sa stea cu randul cu george fiindca in ziua aceea evident,a fost superagitat...Si in genunchi,cu perineul dureros,am strans si le-am asezat la loc...fiindca al meu sot venea abia aII-a zi...
Asta mi-a pus capac ,psihic si fizic...ca atunci m-a prins,,un curent,,de am ramas intepenita gat si mana,abia puteam sa tin copilul la alaptat si s-a declansat o hemoragie masiva,precedata de frisonul de care scrisem ...
Dar a fost o faza trecatoare,tb facuta,nu aveam ce face,fusese programata de vreo luna miscarea aceasta,dar nu stiam ca ei vor apare dupa ce nasc,am plans,m-am descarcat si am luat-o de la capat...
Ieri,de exemplu...m-am simtit epuizata....am avut casa plina de copii,am avut musafiri,mi-a facut placere...am scos copiii mei in parc,cred ca am stat cam mult in soare,iar seara am avut o migrena teribila.
Am vrut sa ma culc la 11,dar sotul si cu fata nu aveau chef de somn,doreau sa priveasca un film...dar vb tare,se amuzau...parca nu erau trei persoane in casa care doreau sa doarma...in acel moment mi-a venit in minte ultimul mesaj al Anei...si necontrolat,ies din camera..fulger...si tip la ei,ca daca il trezesc pe georege ,il fac pachet si il aduc la ei sa il adoarma...
Cand am intrat in camera,am realizat ca puteam io sa-l tresesc cu iesirea mea necontrolata...si mi-am dat seama ca eram prea obosita ca sa ma pot culca,mi-au dat lacrimile,parca s-a mai decongestionat capul meu si am plecat in bucatarie sa stau de vb cu sotul...
M-am linistit apoi...am primit un masaj serios de relaxare si am putut sa ma odihnesc apoi,dupa 12,trei ore...ca apoi s-a trezit BBita si si-a cerut dreptul din ora in ora...
De ieri nu i-am mai dat deloc lapte praf...sa vedem daca reusim sa ne saturam numai cu san...

[DRIANA]

Lili, te inteleg perfect..stiu cum e sa ai o zi din aia de ai senzatia ca toate ti se intampla numai tie...dar mereu a doua zi este mult mai linistita.

[jo_ana]

Da, Lili, inteleg ca sunt zile mai "zgomotoase", dar tu ai reusit sa trasezi fiecaruia sarcini specifice, reusiti sa comunicati. Firesc, grosul tot pe umerii tai cade, doar tu esti mama si stii ce si cum, insa ai reusit sa implici pe fiecare in activitati incat lucrurile sa para isi sa fie in regula.

Ati reusit sa va saturati doar de la tzitzi?
O noapte linistita si far colici...Pupici!

[oanadd]

cateodata ma supar pe soarta ca m-a facut femeie. pe umerii femeilor se sprijina tot ce este in jurul nostru. are o misiune asa de grea iar de multe ori, din pacate, rasplata nu este pe masura sacrificiului. insa de fiecare data cand te uiti la copii tai si vezi in ochii lor liniste poti sa iti spui ca si astazi ti-ai facut meseia. tu esti o femeie puternica lili. dar in fond esti doar o femeie. ingaduieti timp pentru tine si relaxeaza-te. felicitari pentru papi la titica.

[aceeasi_eu]

Nu am avut o noapte linistita... nu a dormit de data asta decat doua ore dupa baie...apoi a inceput programul la ora,ca de obicei.'
Chestia e ca nu plange,se freamata in patut,maraie pana il iau langa mine la tzitzi,asta vrea!!!
El vrea sa doarma toata noaptea cu tzitzi in gura langa mami...dar mami se ambitioneaza si i pune in patut cand atipeste...unde nu sta decat fooorte putin,apoi iar cere dreptul la tzitzi...
Azi de cand s-a luminat de ziua are niste ochi cat sapte,nu mai dorme,ma maraie..la tzitzi nu mai gaseste cred mare lucru...dar nici lapte praf la lgt nu vrea...mai rau se enerveaza..
Si deci,iata-ma aici cu bb-ita chiauna de somn,privim lumina comp ca sa nu trezim toata casa...
Dar ce-as mai dormi si io!!!

[jo_ana]

Deci eu, pana la urma i-am facut hatarul: caci de la 22.30 si pana la 1.30 am tot facut pe hopa-mitica la patutul lui. Si, vorba ta, casca niste ochi de parca acum voia sa afle totul! Iar de dimineata la fel!

Asa sunt bebicii, eu un ma-am linstit de cand a recapatat acest narav (si-n spital facea la fel)!

Incearca sa te odihnesti si tu cand face el nani, caci trebuie sa fii si tu odihnita. Eu vorbesc care in loc sa dorm pun castraveti la murat si clapacesc pe forum!
Zile si nopti linistite sa avem...

[Cami-N]

Lili,te vad matura atat cat consider eu ca poti fi ca mama a 3 copii si dupa toate prin cate stiu ca ai trecut si ai depasit in drumul tau pana aici.Si banuiesc ca nu stiu nici 20% ... Nici nu stiam cati ani ai dar puteai la fel de bine sa ai 28(ca si mine) ca era o diferenta clara de intelepciune intre noi!
Acu te intreb si eu ca o faptura lipsita de experienta,oare nu ar fi mai bine sa-l tii pe Robert langa tine noaptea? Asa te-ai mai odihni si tu si poate ca si el ar fi mai linistit...oare sacrificiul pe care il faci e necesar? Oricum la un moment dat cand te vei fi refacut si el va fi suficient de mare il vei desprinde de sanul tau si il vei culca separat,nu? Si atunci cu putina hotarare si nitica colaborare din partea restului familiei vei ajunge in 3 zile in stadiul in care te chinui sa il aduci acum...Zic si eu...Uite,am o prietena care are un baietel de aproape 6 luni ..l-a culcat langa ea din prima zi si mereu era cu teama ca nu va renunta la adormitul la san...iata ca acum mi-a spus ca Tudorelul ei nu mai adoarme la san ci papa cat ii trebuie si se indeparteaza de ea si adoarme! Si pana acum s-a putut odihni si ea si copilul(cel din urma simtindu-se in siguranta in fiecare clipa si dormind linistit langa ea)

[aceeasi_eu]

Ana si pina la urma ai lasat flacaul in pat?
Cami,stiu,dar nu pot dormi eu linistita,ma gandesc daca ma ia un somn de ala puternic si-mi pica sanul pe nasul lui?daca dorm bustean si pun piciorul,etc,pe el??
Am incercat si nu am dormit deloc in timpul cat am avut copiii langa mine...
Iar acum un an,am vazut un caz inspaimantator in spital cu un bbita de 2 zile si mama operata care alapta copilul la san...M-a afectat ingrozitooor!
Mama alapta copilul in pat,micutul adormise,a adormit si ea vreo doua ore,apoi au chemat-o apartinatorii la usa.
S-a ridicat,a lasat copilul dormind in pat(cum stia si credea ea),iar dupa ce a stat ceva la usa ,a venit calma si a vazut culoarea micutului..era vanat!!!!De cand???De mult,s-a descoperit ulterior la necropsie,la sanul mamei,asfixiat!
Scuze ca scriu povesti macabre,dar....asta e teama mea...nu pot descrie starea mamei ulterior si sentimentul de vina...credea ea ca oboseala o va rapune???

[jo_ana]

Eu, LILI, l-am lasat langa mine, dar ii dau san ridicata/culcata, in forma de om treaz, apoi il intorc cu spatele la mine, il imbratisez si doarme. Acum nu stiu cat va tine asa, dar ieri pe la 4 am procedat astfel si azi dimineata pe la 5. Si vreau sa zic ca nu-i mai trebuie nici tzizti si doarme pana la 8.
Drept e ca la cate naravuri au astia mici, nu stiu cat va tine poanta, ca doar numai acum 2 zile ma plangeam ca nu-mi este copilul activ...lasa ca e acum!

Si bb-le tau are tumbe serioase in program noaptea? Hai, cica numai 6 saptamani tin colicile, apoi cine stie ce ma vine...
Va pup!