vara mea pierduta!

[oanadd]

sper sa nu fie prea aspra

[nicol_s]

Ana m-am bucurat enorm aseara cand am citit in Jurnalul lui Ton ca a venit bebe Arthur Cristian pe lume .



Insa abia acum, citind istorioara, mi-am dat seama prin ce clipe de cosmar ati trecut cu totii si imi pare nespus de rau ca ati avut de suferit.

Va dorim din tot sufletul multa sanatate, tu sa te faci bine cat mai repede, iar bebe Arthur sa fie un papacios.

[Marinela72]

Ana, draga noastra, prin cate ai trecut si tu, am citit si m-am gandit la tine cat trebuie sa-ti fi fost de greu dar in acelasi timp ma bucur mult ca totul s-a incheiat cu bine pentru amandoi. Este greu...toate chestiile astea lasa urme undeva, acolo...dar sa fi puternica si sa privesti numai inainte la minunile de langa tine. Te asteptam cu vesti si pozici, sa faci un jurnal si pentru bebe (ai putea chiair sa-l numesti: a doua minune a lumii) si sa revii cat mai repede alaturi de noi.
Sa va traiasca puiutul si sa va aduca numai bucurii! Va pupam, Alexandra si mami

[jo_ana]

Multumesc pentru gandurile voastre, fetelor.

Oana, eu zic ca n-are rost sa dam vina pe nimeni pentru ceea ce se intampla in viata nostra. Nimic nu e intamplator, iar daca Bria a venit mai repede, inseamna ca asa a fost sa fie. Oricum, e o frumusete de fetita, energica, asa ca, ce mai conteaza la cate saptamani a venit?! Conteaza, normal, caci noi stim cate sunt de recuperat, nu?...si o saptamana in plus, in burtica, inseamna mult!
Lili, nu numai ca se da pe biberon, dar chiar si stind ca ai reusit sa pui copilul la san, intampini greutati de neimaginat. Daca as avea un pic de stil si talent, cred ca as putea scrie un roman despre cate s-au petrecut in mod real in ultimele trei saptamani. Fara a mai pune in calcul si trairile specifice fiecareui moment de criza. Ceea ce nu pot sa inteleg este cum de pot sa se numeasca medici renumiti niste persoane fara pic de suflet si cum de pot lucra cu copiii niste persoane lipsite de sentiment uman.

Eu stau mereu cu teama in san, mi-e frica sa nu se intample ceva rau, caci Arthur n-a plans defel toata ziua. Doar a papat si a dormit...mi s-a parut apatic de cand am venit acasa.

Cu Ton nu ma descurc defel! Nu asculta nimic, mi-e frica sa nu-l ranesc, dar nici el nu ma ajuta deloc pentru a putea comunica civilizat.
Mi-am imaginat altfel intoarcerea acasa...

[jo_ana]

Arthur, azi 15 iulie:

[cadbury]

Bun venit pe lume, Arthur Cristian!...

[aceeasi_eu]

Ana,asa sunt primele zile acasa,mai ales stiind ca bb a avut probleme...
nici io nu puteam dorm,stateam cu ochii numai pe el,studiam respiratia,culoarea fetei,plinsul..
tu tb sa fi cu piciorele pe pamant si sa te alarmezi doar daca e cazul.

[oare]

deci... bun venit acasa si felicitari pentru bebe! sa fiti sanatosi amandoi! si pentru bebe, in mod special, sa fie norocos, destept, frumos...ce mai: sa fie perfect din toate punctele de vedere!
m-am intristat atunci cand am aflat ca ati avut probleme dar...bine ca acum sunteti acasa! sunt sigura ca totul va fi ok!
eu zic sa nu te minunezi ca bebe e prea cumintel acum: asa a fost si Sorana in prima saptamana acasa, manca si dormea - aproape ca nu i-am vazut ochisorii - parca se odihnea dupa cine stie ce efort; acum imi e dor de zilele alea si nu-mi vine sa cred ca s-au intamplat cu adevarat!
cat despre Ton... trebuie neaparat sa-l implici si pe el in cresterea bebelusului...asa va invata sa-l iubeasca si sa-l ocroteasca. si noi am trecut prin asta acum aproape un an. ar fi multe de spus dar sunt convinsa ca vei sti sa procedezi cum e mai bine.
sa stii ca suntem pe aici si va urmarim :)

[DRIANA]

vai, Jo...sa-mi fie rusine...asa-mi trebuie daca trec cam rar pe la jurnale...merit sa fiu si presimt ca Oana imi va invineti ochii ( de fapt unul ca alalalt este deja rosu).
Deci...
BINE AI VENIT, BB ARTHUR CRISTIAN!

[jo_ana]

Azi a venit medicul sa ne ia in evidenta.
Cand i-am spus ca ma nelinisteste ca nu plange mi-a zis:"La celalalt erai stresata ca plange mereu. Acum daca plange nu e bine, daca nu plange iarasi nu e bine!"
M-a intrbat daca papam noaptea...Pai, papam, ca mami il trezeste pe pui sa-i dea tzitzi. Doamna a fost revoltata:"Lasa copilul daca nu cere!" ...Pai daca ii e foame, dar nu cere?...

Oricum, dupa ce i-a ascultat inima, bb-le meu a redevenit activ, nu se lasa pacalit de somn. Cred ca e atata de stresat de cele traite in spital, incat in momentul in care ramanem singuri, doarme dus...

Cu Ton am avut o zi mai buna. Poate reusim sa comunicam din nou. Caci ma respinge: nu vrea sa lucram nimic impreuna, nici sa mancam sau sa dormin impreuna...iar eu sunt trista, caci mi-e dor de el...