Despre mine...!

[aceeasi_eu]

ti-a venit ceasul ptr BB nr 2?
esti cumva insarcinata?
Ps.daca tu nelasi in ceata...dau si io cu presupusul...

[Cami-N]

Of Lili,daca eram,acum eram fericita,dar nu sunt desi imi doresc fooooaaarrte tare inca un bebic! E ca si cum eu una simt ca acum trebuie sa-l fac dar viata nu ma lasa! Am fost la scoala,situatia e clara, din toamna o iau de la capat,....trebuie sa fac totul asa cum trebuie tura asta,nu mai pot amana nici o clipa.....trebuie sa-mi termin studiile,sa-mi iau licenta,sa-mi gasesc un job pe masura,nu mai pot lasa viata sa treaca pe langa mine asa cum am facut acu 3 ani....Mi-e tare greu dar trebuie sa aleg si am ales deja,voi face scoala,voi termina studiile chiar daca bb va trebui sa vina mai tarziu,peste 3 ani! Si atunci cine stie daca va mai veni...oare voi lasa eu la o parte serviciu si toata viata mea sociala abia adusa la norma ca s-o iau de la capat? Cred ca tu Lili nu prea ma poti intelege,tu deja ai 3 copii,mai mult decat atat cine sa-si mai doreasca......crezi ca fac rau ca vreau sa-mi pun ordine in viata profesionala acum? Oare ce e mai potrivit....sa imi intregesc familia sau sa ma pun pe mine pe picioare....voi ce ati face in situatia mea? sau ma mai roade un gand....as putea oare sa le fac pe amandoua? ...dar daca iar am o sarcina ca prima si n-o sa pot iesi din casa? ce ma fac atunci...iar pierd un an? trebuie sa aman copilul....poate in ceva timp imi trece si n-o sa-mi mai doresc sa fac un alt bebic...

[DRIANA]

Eu te inteleg, Cami. Toata lumea ma intreaba cand vine bb nr.2 dar eu simt ca acum nu este momentul. Poate peste 2-3 ani, cand va termina fetita gradinita si va merge la scoala. Atunci o vom scoate la liman si cu banutii. Deocamdata nu ne permitem sa stau acasa cu bb si sa continuam cu gradinita particulara.
Iar cu fetita ne-a ajutat mama, asa am putut incepe si serviciul mai repede. Insa acum mama s-a angajat, deci trebuie sa gasesc o solutie...bona nu prea imi surade, nu am incredere in straini....nu stiu ce vom face. Dar se gaseste o solutie, noi sa fim sanatosi.

[aceeasi_eu]

Cami,vad ca ai suferit foarte mult ca ai intrerupt facult.si ca incerci sa pui din nou ordine...
De unde vine disperarea aceasta de a avea inca un copil acum?
Consideri ca este diferenta optima ptr ei?Crezi ca mai tarziu nu vei mai putea ramane insarcinata?
Eu zic ca orice varianta ai alege,copilul sau viata profesionala in acest moment,important ca tu sa fi multumita.
Daca ai pornit pe un drum,stergi cealalta varianta din minte,nu mai intorci capul,gandindu-te ca daca faceam asa poate era mai bine...
Infrunti problemele indiferent cat de mari ar fi si cat de multe,fara a exista urma de regret a ceea ce putea fi!!
Daca traiesti cu ideea ca as fi putut face altfel,nu faci decat sa-ti ingreunezi tie viata!
Fa o lista cu avantaje si dezavantaje,ce iti doresti mai mult si ce ai de castigat si de pierdut,adapteaza la ziua de azi sau peste 5 ani,apoi tb sa decizi!
Fi ferma si lupta-te cu tine!

[Cami-N]

Lili,nici eu nu stiu de ce imi doresc atat de tare sa fac acum al doilea copil! Asa am patit si la Alexandru,dintr-o data am simtit ca trebuie sa fac un copil si n-am avut liniste pana nu l-am facut! Acum am acelasi sentiment...atunci am lasat totul la o parte cand am vazut ca asta trebuie sa fac ca sa fiu mama! De fapt poate undeva in subconstient mi-e teama ca odata realizata si cu o situatie profesionala multumitoare,nu voi mai avea curaj sa las totul la o parte asa cum am facut acu 3 ani.Mi-e teama ca voi ramane cu un copil,ca va creste singur ...
Driana,pe mine nu ma intreaba nimeni de bb 2,probabil toti din jurul meu considera ca intai trebuie sa ma vad realizata,implinita profesional...pe de alta parte nu vreau ca copiii mei sa fie in generatii atat de diferite....pana la urma cum o vrea Dumnezeu,daca imi e scris sa am un singur copil sau mai multi,asa va fi! Vad ca ma inteleg deocamdata cu bona,dar abia e o luna de cand vine....nu stiu daca va ramane macar 3-4 ani la noi(ce bine ar fi) si nu stiu daca sa ma bazez pe ea deocamdata! Are si ea un nepotel de 2 ani si ceva care sta in curte cu ea,mi-e teama ca la un moment dat nora ei o sa-i ceara sa stea cu el....
Una peste alta,mi-am dorit foarte tare sa mergem in w-e in Constanta....pregatisem si bagajele si imediat am vazut la stiri nenorocirea de pe autostrada....mi s-a mai spulberat o dorinta,imi doream mult fiindca puteam sa petrec ceva timp cu Oana si cu Briuta...mie mi-e cam urat sa fim singuri la mare,e ca si cum am fi tot acasa,numai ca ne balacim Nu s-a putut .....de-acum poate peste 2-3 saptamani sa mai merg,dar atunci nu prea ma trage sufletul ca nu mai e nimeni cu care sa petrecem..... Iar singuri.....pana acum nu am simtit niciodata nevoia de companie,oriunde mergeam,noi doi sau 3 eram suficienti,insa acum .....parca vreau sa am cu cine sa schimb o vorba,sa fac o gluma....

[Cami-N]

Criza a trecut,m-a ajutat Alex sa ma decid...voi amana desigur copilul cat va fi nevoie sau cat ma va lasa Dumnezeu,oricum se va naste daca si cand ii va fi dat sa fie! Asa ca dupa un w-e la munte cu Alex mi-am amintit greutatile prin care tre sa trec sa am inca un bebic si mi-a trecut pofta...Mi-am amintit cat de greu e si cat de izolati suntem pana cand bb se face maricel,cum m-am chinuit cu el pe oriunde am fost si nu mi-a tihnit niciodata o plimbare sau la cumparaturi(nici acum nu-mitihneste)..cat de singuri suntem aici si cum n-am mai iesit doar noi doi in oras de cand e Alex pe lume...cat de tineri eram si cate au trecut pe langa noi si vor mai trece pana vor fi copii mari...cat de rar ne mai iubim cum o faceam candva si cat de rar suntem suficienti de odihniti sa putem merge undeva...Poate sunt egoista ,poate imi cer osanda,insa m-am gandit si nu voi mai face inca un copil....cel putin nu in urmatorii 3 ani! Numai daca se intampla....

[Marinela72]

Cami, nimic nu se compara cu puiutii nostrii asa cum nimic nu se va mai compara cu acei ani dinainte de a fi parinti. Te-am citit si te inteleg...sunt putini cei care spun adevarul vis a vis de trairile lor, fie ele pesimiste, negative...sau pline de entuziasm si bucurie.
Credeam ca uneori numai eu gandesc asa: ca un copil indiferent cat de tare ti l-ai dorit iti schimba viata pentru totdeauna, ca nu mai poti fi atat de nebun, lipsit de griji si de ce nu iresponsabil cum erai inainte. Si e firesc sa-ti fie dor de acei ani, asa cum, esti atat de constient ca nu ii mai poti intoarce inapoi.
Pe curand!

[aceeasi_eu]

[aceeasi_eu]

erata:
,,ptr ca revenire in trecut nu pot cateodata decat sa-ti aduca un gust amar. ,,
corectie:
,,revenirea in trecut nu poate cateodata...,,

[jo_ana]

Cami, n-am reusit sa citesc tot legat de gandurile tale privind venirea unui bb, dar vreau sa-ti spun sa lasi lucrurile sa vina de la sine. Alex inca e mic, voi abia v-ati asezat la casuta voastra, ai si facultatea...toate implica consum nervos si de energii. Lasa-ti putin timp pentru tine, pentru voi, esti tanara si ... bb-le va veni!
Bine, vorbesc si eu, care m-am trezit cu un bb in plina evolutie, desi doream sa-mi petrec un an -doi linistiti, dupa multi ani grei...dar nu pot spue decat ca acest copil e un dar de la D-zeu. si ca mi-a schimbat viata/gandurile...
Stii, nimic nu e intamplator in viata, lasa lucrurile sa-si urmeze cursul firesc si, bb-le va veni atunci cand va fi momentul!
Pupici!