Buna fetelor...
Ma bucur ca sunteti alaturi de mine si ca incercati sa ma sprijiniti.
Sunt foarte derutata...nu stiu ce sa fac. Am momente cand spun..."gata s-a terminat" si momente cand sper sa se schimbe ceva , sa se schimbe el, de dragul nostru, sau macar al copilului...
Nu stiu ce sa zic... am mai discutat cu el despre o eventuala despartire si mi-a spus ca din partea lui sunt libera sa plec, dar sa nu-mi treaca prin cap sa scot copilul pe usa , ca ies eu cu picioarele inainte( adica moarta) si ca daca as pleca si-n gaura de sarpe m-ar cauta. De aceea nu prea stiu ce sa fac; ma gandesc sa nu declansez un mare pericol pentru viata mea si a copilului...ca daca isi iese din minti e posibil sa faca orice, nu? Si apoi... sa stau tot timpul cu ochii in patru sa vad de unde rasare, sau sa-mi pazesc mereu spatele...e infernal. Mi-e teama pentru copil din pricina acestei instabilitati
In alta ordine de idei, cand suntem impreuna cu el totul este rezonabil nu avem stres, doar ca atunci cand trebuie sa-l rog sa faca ceva...trebuie sa-l iau pe ocolite, cu diplomatie ; altfel refuza categoric. Nu suporta termenul "trebuie" . Face ceva doar daca vrea el, nu si daca ii este impus acest lucru...
De baut , bea ocazional , foarte rar acasa, mai ales pe la ocazii, sau cu colegii la anumite intruniri, dar si cand o face pana nu se impleteceste , nu se lasa . zob se face.
Daca incepe sa bea si eu ii soptesc sa o lase mai incet, se uita urat pe mine si pune o mutra d-aia acra , de baniesc toti ceilalti din jur cam ce i-as fi spus. Daca ar fi sa ma ridic si sa plec...vaaai ! ar fi jale!ar zice ca il fac de ras fata de ceilalti din jur... ca-l dirijez eu pe el.
Am discutat si despre acest aspect cu el , ca atat eu, dar mai ales copilul are de suferit din picina atitudinii lui, a faptului ca se lasa vazut de o lume intrega cand este beat crita...ca lasa loc interpretarilor si compatimirilor la adresa familiei noastre. Degeaba...discutam, fiecare isi expune punctul de vedere si in final ramane totul la fel.
Asta e problema lui cea mare ...ca nu accepta sa faca si ceea ce zic eu, sa tina cont de parerea mea, care, fie vorba intre noi, nu-s tampita sa-l imping eu la rau...dar nu, zice" nu-mi spui tu mie ce sa fac" sau "nu s-a nascut femeia aia care sa-mi dicteze ea mie ce sa fac..."
Nu stiu cum sa o scot la capat ...cu bine, ca asa sa fac ce e necesar fara sa stau sa ma gandesc si la consecinte e usor , foarte usor , dar nu e deloc bine
Oare este vreun psiholog pe aici? Simt nevoia sa vb cu un psiholog.


.in acest caz nu mai tb sa-i gasesti circumstante atenuante...

)"
Ultima divergenta care s-a lasat si cu palme/pumni a fost prin decembrie anul trecut...